I.Unfair Teacher / TERMINATA

Prolog

Deci, asta e prologul, si nu cred ca va fi atat de reusit cum speram. Un vot, comentariu m-ar face foarte bucuroasa. 

  Eu eram acea tocilară, firavă şi naivă care stătea în prima bancă, de pe rândul din mijloc a clasei a 11 A, din liceul John Valley . Toţi îşi băteau joc de mine fiindcă nu eram la modă, nu mă culcăm cu băieţi, nu mă duceam la petreceri extravagante, pur şi simplu eram tot ce nu erau ceilalţi. Am ajuns aici fiindcă este un liceu bun.   

  Mă săturasem să fiu bătaia de joc a tuturor. Uneori, seara mă răneam fiindcă mă făcea să mă liniştesc, dar simţeam că nu avea rost fiindcă mâine seară trebuia să fac iarăşi asta. Nu aveam prieteni. Toţi mă urau pentru simplul fapt că învăţam. în clasa a VIII-a am fost bătută fiindcă nu voiam să o ajut pe Gwen, târfa şcolii să copieze la testul de la chimie. Era să-mi dizloce umărul. îţi dai seama ce  suflet trebuie să ai  ca să faci aşa ceva, şi maiales, în şcoală. Nu mi-au luat apărarea. Directorul nu a făcut nimic în privinţa asta. Doar din cauza faptului că ea era Gwen şi tatăl ei era ministru. Ce viaţă mai e şi asta? Sunt sigură că nimeni nu a avut parte de această experienţădureroasă ca mine. Să nu mai spun şi de buza spartă şi ochi umflat. Aveam nevoie de cineva care să mă protejeze în puşcăria asta, numită liceu.  

în fiecare zi mă simţeam ca şi cum în secunda următoare era să fiu devorată de rechini. Ca şi cum stăteam într-un picior pe mărginea unei prăpăstii şi nimeni nu avea să mă tragă înapoi. De aceea mi-am creat o lume a mea. Desenam tot felul de lucruri, compuneam melodii la chitară şi tot aşa. Am fost dusă chiar şi la psiholog ca să scap de această constantăfrică, frica de a fi oricând la pământ, într-o baltă de sânge sau chiar să mă întorc plină de vânătăi. Mă tratau mai ca pe un animal în captivitate din acele grădini zoo nesuferite în care nu există nici apă curentă.

Nu sunt o fiţoasă. Mănânc ce este, port ce am şi nu mă dau în vânt după hainele de firmă sau abia ieşite pe piaţă. Rareori mă fardez. Sunt de părere că puţin rimel şi fard maro nu strică.

Singurul la care mai apelam era domnul profesorl O'Connel, profesorul de sport. Un bărbat de vârsta a doua, cu părul alb, creţ şi ochi căprui. El mă înţelegea şi uneori mă salva de la alte altercaţii cu cei din şcoală. Şi nu, nu era un pedofil din ăla.

Era ultima zi din vacanţa de vară, şi ştiam că mâine avea să înceapă iarăşi chinul. Ştiam că toţi vor începe să mă împingă, să mă îmbrâncească, să mă înjure, să mă tachineze şi alte lucruri oribile de care mă tem.Lumea se împarte în două mari categorii: oameni care să sufere şi oameni care să te Lumea se împarte în două mari categorii să suferi.