După ce Nicholas veni, am pornit spre centrul oraşului, la un restaurant cunoscut. Îmi era şi foame nu mâncasem nimic. Cânf am coborât din maşină, Anthony mă luă de mână, lăsându-şi degetele să se încrucişeze cu ale mele. Îmi zâmbi. Ştiam că aceste gesturi le făcea în favoarea lui şi pentru că trebuia să fim văzuți. Intrați în bar, ne-am aşezat la o masă aproape de bar. Eram lângă Anthony, iar Darla şi Nicky în fața noastră. Ne-am comandat de băut, iar eu o porție de clătite americane cu sirop de fructe de pădure. Apoi am discutat despre munca lui Nicky, ne povestea cum a călătorit prin toată Europa, apoi s-a stabilit în Londra şi acum a renunțat la tot.

- Nu înțeleg de ce ai decis să te întorci. Ai unde să lucrezi?

- Acum, nu. Dar îmi voi găsi, am recomandări.

- Te pot angaja la firma de arhitectură sau vorbesc cu Dean să-ți găsească ceva.

- Mersi, bro. Dar nu vreau să te deranjezi!

- Nu e niciun deranj, ba din contră chiar vreau să te ajut!

Darla era foarte tăcută, nici nu părea atentă la discuția dintre Tony şi Nicky. Chelnerul îmi aduse clătite şi am început să mănânc îmi era extrem de foame. Trebuia să fi luat prânzul deja, nu micul dejun. Tony mă privi şi îmi luă furculița şi gustă din clătitele mele, aşa fără să-mi ceară voie. Păream cu cuplu cu adevărat, dar eram doar două marionete, jucate de bani şi nu de sentimente reale.

Terminasem de mâncat, încă Anthony şi Nicky povesteau, iar Darla era foarte tăcută, butona telefonul. Era clar că nu se simțea bine.

- Eşti ok? am întrebat-o eu.

- Da, sunt doar obosită, mi-a zâmbit ea, dar o cunoşteam, ştiam că nu se simte prea bine, datorită prezenței lui Anthony, dar trebuia să se obişnuiască.

- Mi-a trimis şi Henry un mesaj, vine si el aici, are pauză la muncă.

- Super! Am privit-o pe Darla, era palidă şi avea o privire aproape ucigătoare, însă nu eu eram ținta ei ci Anthony. Nicholas îmi păru distant, nu prea credeam povestea cu renunțarea, mă gândeam şi la posibilitatea să fi fost concediat.

- Ies să dau un telefon, îmi spune Anthony.

- Bine, i-am zâmbit. Încercam în public să fiu drăgăstoasă, ca planul nostru să funcționeze. Începeam să mă pricep, cred că-mi greşisem ocupația, trebuia să mă fac actriță.

- Merg la baie, zise Darla.

- Te simți bine? am întrebat eu suspicioasă.

- Da, stai liniştită, am nevoie la toaletă.

- În regulă. Poate întradevăr era obosită, drumul fusese destul de obositor.

ANTHONY

- Bine, Dean. Aşa o să facem, diseară voi fi la petrecere să mă întâlnesc cu cei de la distribuția filmului.

- Dacă văd că te aşezi la casa ta şi că te-ai schimbat, vei obține rolul. O să ajung şi eu mai târziu.

- Bine. Am înțeles, şefu! i-am închis telefonul. Dean putea să fie extrem de cicălitor şi enervant când îşi propunea asta. M-am întors şi am dat nas în nas cu Darla.

- Ce faci mă urmăreşti? Eram pe holul dintre toalete.

- Nu! se răsti ea la mine. De ce faci asta?

Ştiam perfect la ce se referă, dar juca murdar şi aşa aveam de gând să o fac şi eu.

- Nu înțeleg, am spus eu pe un ton blând.

O zi poate schimba totulWhere stories live. Discover now