Am venit la spitalul #Raza de soare , ca si psiholog . Oameni primitori , totul e curat ,pare un loc strălucitor. Merg in biroul meu îmi așez lucrurile .Insfarsit mă pot odihni putin . După un drum lung m-am așezat pe un scaun si am ațipit puțin. Dintr-o boxa o voce calmă vorbește. Îmi aud numele, sunt chemata in salonul 12. Mă ridic de pe scaun si ies pe holul lung . Pornesc spre salonul 12. Intru in încăpere. Îmi îndrept privirea la niste ochi bătrâni demni de milă, lăcrimând încetișor. În salonul 12 se afla doar o femeie bătrână lipsită de viață. Mă uitam atent la ea cum privește cu dispreț la fotografia care o tine strâns în mână. O mână osoasa îmi atinge umărul. Mă întorc și văd o femeie slabă ce îmi spune .
-Bine ai venit la spitalul de boli mintale Raza de soare.
- Nu înțeleg , eu am venit la spital ul Raza de soare de N , nu e de boli mintale !
-Imi pare rău domnișoară , cred că ați greșit spitalul.
-O să..(Spun eu când mă întrerupe si imi spune :
-Nu puteți pleca , acești oameni au nevoie de un psiholog , din păcate altcineva nu există în împrejurimi...
-Ințeleg dar nu imi pot pierde locul de muncă .
-Acum decizi tu ce o să faci. Aici ești plătită pentru ceea ce faci .
Ea pleacă și mă lasă cu un sentiment de vinovăție imens. Mă gândeam să plec de aici, dar o vad pe acea femeie bătrână lăcrimând. Pornesc spre ea . Când ajung in fata ei mă apucă de mână și îmi zice cu un ton cald .. .
