Scăpată din iad

Începutul

*Din perspectiva lui Niall*

Însfârșit e lună plină.Am stat nemâncat aproximativ  șapte săptâmăni,începusem să delirez deja.Îmi puteam auzi propriile bătăi ale inimii .Pulsul îmi bătea din ce în ce mai tare și un miros familiar îmi inunda nările.Sânge.Sângele era peste tot,iar eu mă afundam din ce în ce mai mult în el de parcă dorea să mă înghită.Vedeam în jurul meu doar oameni despicați,măcelăriți ,atârnați în sus de o frânghie care se înecau în propriul sânge să nu mai zic de dorința de a omorâ care mă făcea pur și simplu să înnebunesc.

Pădurea era luminată doar de misterioasa lună,iar printre numeroșii arbori puteam auzii alte 3 strigăte plină de dorinta de a omorâ.Se pare că Harry,Louis si Liam trec prin ce trec și eu.

Ce suntem noi?Sincer nici noi nu știm.Oamenii ne-ar numii demoni dar noi stăm departe de ei,în inima pădurii,departe de privirile lor.Noi suntem nemuritori,nu ne hrănim ca niste oameni deși arâtăm ca și ei.Ne hrănim doar când este lună plină.Seara când dimensiunea de une provenim se deschide și ne atrage in ea ca și un magnet.Acolo putem ucide și tortura oamenii în moduri neimaginabile.Așa ne hrănim noi.Cu suferința lor.Partea cea mai bună este că o data ce i-am omorât ei învie la loc și o putem lua de la capat.Depinde de păcatele lor.Noi suntem ajutorul lui Lucifer.Îl ușurăm munca.

Trebuie să ajung cât mai repede la grotă.Acolo este intrarea spre dimensiune.Dacă nu voi ajunge la timp voi sta multă vreme înfometat și va trebui  să omor multe persoane pe Pământ și  s-ar putea să atarg destulă atenție asupra mea ceea ce va înrăutății lucrurile mai mult.

Alerg cât mă țin picioarele de parcă aș fugii pentru propria viață.Se pare că băieții au ajuns înaintea mea că sunt de nevăzut.O pâclă groasă și misterioasă își făcea loc printre numeroșii arbori.Înaintez cu încredere când deodată mă izbesc de trupul unui nerod.

-Ce naiba omule?mă răstesc frustrat.

Se întoarce spre mine nimeni altul decât Harry cu o privire de parcă ar fi vrut să omoare pe cineva.Fac un pas în fața lui doar ca să rămân mut de uimire.

În fața mea era cea mai adorabilă ființă văzută până acum de mine.O fetiță drăgălașă  cu ochii albaștrii ca un cer senin,părul ciufulit și murdară de noroi și sânge...Simțeam mirosul sufletului ei,are un suflet bun.E atât de plăpândă și gigașă.Mă întreb cine ar lăsa în pădurea asta plină de pericole cel mai minunat copil.Avea ochii înlăcrimați,iar o lacrimă se prelingea pe obrazul ei catifelat.O îndepărtase rapid cu mâna.Era plină de zgârieturi și julituri la genunchi și la coate.Teama se citea pe chipul ei însă eu eram cucerit de splendoarea ei.Îmi smulsem cu greu privirea de pe ea de parcă aș fi fost vrăjit.Îl priveam cu teamă pe Harry.Și el era la fel de cucerit de splendoarea ei însă nu avea același scopuri ca ale mele.Cred că deja își imagina cum să o omoare.Luna plină îi întunecase mintea.

-Mie foame și sunt singură...adăugase cu lacrimi în ochi.Nu cred că am  mai auzit vro data o voce așa de pură și cristalină.Degeaba îi spunea asta lui Harry privindul cu ochi rugători.

-Harry nu o putem omorâ!E doar un copil!Nu are nici un păcat!

-Și ce ai de gând să faci Niall cu ea?Să fim serioși o dată și o dată tot o vei omorâ că vrei sau nu vrei.Eu acum îți ușurez viața.Nu cred că vrei să o ai pe conștiință.În plus este a mea.spuse el cu un zâmbet bolnav.

-Ce vrei să spui?

-Nu i-ai văzut semnul?E deja însemnată.

Am privit-o atent căutând un semn specific lui Harry.O nu!Dumnezeule...Harry are dreptate.Fix după ureche era tatuată litera H.Noi demonii ne putem însemna prada.NU pentru că noi vrem,mai degrabă prada ne alege.Dacă este o conexiune între un demon și un muritor,muritorul este însemnat.Iar respectivul demon nu își poate găsi liniștea pănă nu îi ia zilele muritorului.Dar nu pot înțelege.Cum s-a întâmplat asta așa rapid.Fără să schimbe vreun cuvânt.

-Harry nu poți face asta!Te rog!E mult prea mică luna ți-a întunecat mintea.Dacă nu ai fi controlat de ea îți spun eu că nici tu nu ai face asta unui copil de nici 3 ani!

-Și ce propui Niall?

-Să mă ajuți.Și eu te-am ajutat.Nu uita.Lasă-mă să o păstrez eu.Promit că nu o vei mai vedea o vreme.Așa nu te va afecta prea mult.Voi trăi eu cu ea în conacul meu.

-Până la 17 ani.Atunci vreau să-mi inapoiezi ce este al meu.

Am luat grijului fetița în brațe.Nu mai doream să mă duc o perioadă în cealaltă dimensiune.Acum îmi voi asuma o mare responsabilitate exact ca un om normal.Acum singura mea direcție este conacul.

-Stai,Niall!Vreau să știu cum o va chema.

-Davina.Davina Horan.

-Bun nume.Permite-mi să fac o mică și importantă schimbare.O va chema Davina Styles.