Bloodline

Prolog

Străzile erau de o pustietate incredibilă... ridic gulerul jachetei și cobor alert treptele liceului. Știu că trebuie să mă duc direct acasă, însă pur și simplu e mult prea absurd. Cum să-i interzici unui adolescent să se plimbe seara cu prietenii săi. Mă strecor în spatele clădirii principale unde mă aștepta Hiro... unul dintre prietenii mei.

-Credeam că nu o să mai vi... spune și își deschide brațele, îmbrățișându-ne frățește.   Haide!
Pornim împreună spre centru, acolo este mai animat în general. De când cu regula "Stingerea la ora nouă, dacă nu vrei să vezi moartea în fața ochilor"  am început să fiu mai rebel. Cine sunt ei să ne controleze. Ah da, ființe superioare cu puteri supranaturale... La naiba...

Mă simt urmărit. Îmi doresc doar ca să mi se pară, însă știam că nu-i așa...

-Opriți-vă...! O voce mult prea gravă să fie omenească ne răsună în urechi. Le simțeam răsuflarea caldă în ceafă...

-Îmi pare rău Jamie... Nu am avut habar... Începe el.

-Gura! Mă răstesc eu la el.
Pe moment simt cum pământul îmi fuge de sub picioare, iar spatele meu face contactul cu solul. Un trup greu și solid mă imobilizează... un vampir. Las aerul pe care îl mai am în plămâni să iasă și îmi las capul pe spate, așteptând finalul.... Își trece ușor limba peste gâtul meu, iar eu scot un geamăt involuntar. Acum e acum... Simt cum colții ascuțiţi îmi străpung pielea, niște strigăte speriate, apoi... beznă...

Mă trezesc la periferia orașului, plin de sânge, dar nu doar al meu. Ce s-a întâmplat aici? Mă ridic în capul oaselor. Îmi pierd orice gând când dau cu ochii de trupul neînsuflețit, sfâşiat la propiu, al lui Hiro...

Mă înec și mă ridic tremurând în picioare.

-Îmi pare rău Hiro! Spun și fug cât de repede mă țineau picioarele spre casă. Toată seara am fost cu ochii în patru după vampiri. Însă am avut norocul chior să nu mai dau peste nici unul.

Deschid ușa și imediat un țipăt îmi sugrumă urechile.

-Au intrat! Strigă mama. În pragul ușii apare fratele meu mai mare ținând o armă de vânători de umbre.

-Stai! Eu sunt! Spun căzând în genunchi.

-De unde pot să știu... Mai pot să am încredere în tine după asta? Cum ai putit să-mi nesocotești vorba... Era spre binele tău Jaime! Mă apucă strâns de braț, iar eu ţip de durere.

Mama apare speriată în ușă. Îngenunchează lângă mine și mă ia în brațe.

-Ce îi tot faci? Îl întreabă pe Kay, care mă măsura din priviri...

-Vreau să văd dacă simte durerea! Și la cum a făcut, pun pariu că da....

-Jaime, unde ai fost? Spune mama, mângâiându -mi obrajii.

-Ei... noi... încep să mă bâlbâi. Mă inec cu propiile cuvinte. Hiro e mort... spun în final.

-Ți-au făcut ceva?

-Nu, nu cred... spun.

După o lună...

Mama mă trage după ea prin piață, îndemnându-mă să merg mai repede. Seara se apropia cu pași repezi, iar noi trebuia să fim la fix acasă, înainte de ora nouă.

Mama închide ușa. Eu las plasele pe hol, în timp ce ea intră în sufragerie.

-Bună seara... spune ea stins.

Kay era ținut cu forța pe canapea. Trei vampiri... nu-i a bună!

-Bună seara, doamnă! Vorbește unul dintre ei.

-Ce s-a întâmplat?

Vampirul îi înmânează un plic negru. Ea il ia cu mâinile tremurând și îl deschide.

-"Sunteți invitați la balul mascat de mâine seară. Masca este obligatorie. Chipurile vor fi acoperite până la miezul nopții, când se vor anunța noii recruți.

                  Cu stimă, Consiliul Vampirilor"

-Ce legătură are cu noi? Întreabă aceasta. Nu am acut nici un contact cu vreun vampir în ultima vreme...

-Nu în ultima vreme... Luna trecută fiul dumneavoastră, se uită la mine, a fost prins după ora stingerii în oraș.

-Ne cerem scuze, dar nu cred că a avut habar cât este ceasul....

-Nu aceasta este problema... El este unul dintre aleși ! Are sângele unuia dintre noi în vene...

Cad în genunchi, acoperindu-mi fața cu mâinile.

Cei trei vampiri trec pe lângă mine, părăsind casa.

Mama mă îmbrățișează.

-Ce am făcut?! Încep să șoptesc.

-Nimic puiule...

-Nu-l mai apăra! A adus dezonoarea în familia asta! Acum toți vor știi că unul dintre noi s-a încurcat cu un vampir...

-Nu m-am încurcat cu un vampir... nu am făcut nimic cu nimeni...

-Oare? Cum altfel a ajuns sângele ăla în venele tale... ?

-Nu...nu știu...

-Ce ai spus?

-Nu știu! Mă răstesc la Kay și mă închid în camera mea.

Privesc strada întunecată și apoi deschid ușor geamul. Un strigăt disperat răsună până la mine, după care închid geamul rapid... Simt că mi-am distrus viața definitiv...