Ajungi la capăt de felinar, unde totul îți pare atât de searbăd și incolor. Ești mai liniștit ca niciodată.
Te-ai acomodat cu fiecare iluzie și nu încerci să dai o altă formă vieții. Auzi cântece de Bach și nu te zbuciumă nicio bucată de carne, nu te cuprinde teama și nici angoasa. În astfel de momente ai impresia că ai învins universul, cu tot amalgamul lui de vicleșuguri, de tehnici metafizice, dar nu, nu l-ai învins, ci el te consideră un evadat, un pușcăriaș ce a putut ieși din subteranele scormonite tot de oameni, în speranța că vor putea trăi limpede Sunt oameni care chiar nu pot trăi în strâmtorile acestei lumi. Nu se pot adopta unor concepții, obiceiuri, legi morale etc. Preferă cu nesaț o abandonare în sânul unui unghi uscat, întunecat, unde nici propria voce nu se aude, murind în singuratate.
A se putea scrie suferința ar însemna pierderea nobleței omenești, căci și iubirea, cât și fericirea, sau oricare starea de beatitudine își are rădăcina în suferință.
ESTÁS LEYENDO
Cugetări din spatele umbrei
De TodoSă te sinucizi din prea mult extaz înseamnă a transcende zidurile crepusculare ale ființei umane, să înfrunți teama ca un Quijote, iar în momentul paroxistic al fericirii să te sinucizi în orice mod posibil.
