Chipurile noastre❤

21 0 2
                                        

Mulți dintre noi am crezut în dragoste la prima vedere. Toți am avut o persoană a cărui privire s-a intersectat cu a noastră.
Îmi amintesc perfect, era iarnă, eram pe holul liceului când și-a făcut apariția băiatul pe care acum îl consider o parte din mine. Privirile noastre s-au intersectat, fețele noastre și-au zâmbit. Totul a fost scurt...nu am dat importanță.
Timpul trecea si fara sa îmi dau seama îmi doream să reîntâlnesc chipul, care în minte, nu îmi mai dădea pace. O neliniște îmi cuprinse întreg corpul.
Întruna din zile, după un timp în care chipul lui parcă se ascundea de mine, l-am reîntâlnit.
Sufletul era bucuros, nu înțelegeam ce se întâmplă în interiorul meu. În fiecare zi chipurile noastre își dădeau întâlnire în același loc, își zâmbeau iar apoi, plecau.
Perioadă îndelungată, această întâlnire fastuoasă care îmi bucura sufletul...nu mai avea loc.
Simțeam cum dorul se instalase în sufletul meu, cum tristețea se făcea stăpână pe mine. Eram derutată, nu puteam înțelege cum o simplă privire, cum un singur chip îmi putea aduce o așa neliniște, dar și o fericire enorma. Vorbeam zilnic de chipul misterios care se făcuse stăpân pe sufletul meu, pe mine.
Începusem să cred că e un joc ciudat, din care trebuie sa ies cât mai repede. În clipa în care îmi impuneam niște reguli stricte pentru a da uitări chipul care nu îmi mai dădea pace... l-am revăzut, l-am reîntâlnit.
Atunci privirile noastre au rămas intersectate o perioadă lungă, se vedea că și-au dus dorul mult timp.
Chipurile noastre și-au zâmbit și ele, sufletul meu sălta de fericire, eu eram fericită.

PRIMA IUBIRE Where stories live. Discover now