My Recovery

PROLOG

- Și cu astea fiind zise , vă doresc o vacanță cât mai frumoasă!

Mă uitam la doamna directoare cu un dezgust mai mare decât populația Chinei. Stăteam retrasă de restul colegilor mei, cu care nu am schimbat nici doua vorbe în decursul celor trei ani de liceu, privind și dorindu-mi să se termine cât mai repede carnvalul ăsta. Observam chiar și din colțul meu machiajul ieșit din tipar al directoarei mele , hainele țipătoare care îndurau ajutor și platformele ei de 10 cm. Numai directoare nu e asta!

Îmi târâi picioarele până în parcarea școlii și îmi fac cruce când mă gândesc că a fost ultimul meu an aici. Nu mă plâng că peste câteva zile voi începe o altă viață într-un alt oraș, oricum aici nu mă leagă nimic. În tot acest timp n-am fost decât o tocilară care nu avea prieteni.

Îmi pun centura și dau drumul la radio, astfel plecând cu destinația casă.

- Buna, Aliyah. Sunt întâmpinată în casă de mama care radia de fericire.

- Bună, mamă. Suntem gata de plecare? Intreb eu puțin nerăbdătoare

- Da, mâine la ora 8:30 decolăm spre un nou capitol din viața noastră. Îmi răspunde ea și pot observa o urmă de tristețe în glasul ei.

- Mamă, ai pățit ceva?

Îi prind mâna cu blândețe, ghidând-o  spre canapeaua din living.

- Nu, scumpo, doar că mi-aș fi dorit să fie și tatăl tău aici.

Ochii ei s-au umplut de lacrimi, încercând să nu le dea voie să iasă la iveală.

- Știu mamă, și eu mi-aș fi dorit asta, dar ai să vezi că totul va fi bine. Îi spun în timp ce ii șterg lacrimile care i se preling pe obrajii rozalii.

- Ai dreptate. Nu știu ce m-aș face fără tine. Hai, fugi sus și termină de împachetat. Avem un avion de prins. Incepe sa râdă, iar eu îi urmez exemplul.

După trei ore de împachetat, pot spune că sunt gata. Îmi iau pijamalele și o lenjerie curată și mă strecor în cabina mea de duș. După cel putin 20 de minute de stat sub jetul cu apă caldă , îmi fac curaj și deschid ușile cabinei.

Piciorul meu total umed este așezat pe suprafața pe suprafața alunecoasă, provocând-mi o cădere splendidă.

-Bravo, Aliyah. Mormăi de una singură în timp ce îmi masez fundul. Cred că o să mă aleg cu o vânătaie de toată frumusețea.

Plonjez în pat cu căștile în urechi și cu muzica dată la minimum și încep să mă gândesc la ce ar trebui să mă aștept mâine. Oare o să-mi placă noul oraș? O să-mi fac prieteni? O să mă considere și ei o ciudată? Oare , oare , oare.. O să-mi răspund la aceste întrebări.. mâine , poate săptămâna viitoare... poate luna viitoare.. Un lucru e cert : Nu va mai fi la fel!