Alina

Capitolul 1. ÎL VREAU

< Inspir, respir. Perfect, încă o dată. Deja mă simt mai bine, încerc să mă autoconving. >

În secunda următoare însă, îmi acopăr fața cu ambele palme și explodez.

- Nu pot să cred că fac asta!

Se pare că tehnica mea astăzi a dat greș.

- E prima oară pentru tine? răsună vocea de lângă mine.

Îmi deschid ochii și mă rotesc repede spre dreapta mea. O sprânceană mi se arcuiește involuntar în timp ce privirea mea întâlnește privirea lui.
Impactul mă lasă fără suflare.

Un fior ciudat îmi străbate șira spinării și o transformă într-un pian ale cărui clape tocmai au fost atinse pentru prima dată.
Respirația mi se îngreunează și încep să mă simt de parcă aș fi prinsă într-o capcană malefică a destinului. Numai că eu am venit aici de bunăvoie. Înghit în sec și-mi forțez ochii să-i scruteze privirea. Când lumina din ochii lui dansează energic și mă invită să mă contopesc în culoarea lor de ciocolată amăruie, rămân înmărmurită.

Îi cercetez fiecare părticică din trup ca și cum aș vrea să-l dezbrac de secrete.

Mă privește confuz.
Își trece delicat o mână prin părul negru ca abanosul iar buzele cărnoase i se arcuiesc într-un zâmbet larg.
În cel mai frumos zâmbet văzut vreodată.

Tânăr. Atletic. Cu mult sex-appeal.

Îmi mușc inconștient buza inferioară iar privirea mi se plimbă lent de la buzele sale senzuale la ochii săi căprui care par că se joacă cu bătăile inimii mele.
Înspir adânc iar în momentul în care parfumul lui îmi inundă simțurile mă simt dezarmată cum nu am mai fost niciodată în prezența unui bărbat.

Îl vreau.

În toate sensurile.

< Am gândit eu așa ceva? mi-am pierdut mințile? >

Nu mă pot lăuda cu o viață sentimentală activă. Câteva idile copilărești și nici o relație serioasă.
Până la 23 de ani am considerat că e mai important să-mi dedic timpul liber pasiunii pentru fotografie decât să mă întâlnesc cu bărbați nepotriviți care să-mi frângă inima așa cum se întâmpla mereu cu Sabrina, prietena mea cea mai bună.
În nici un caz nu sunt tipul acela de femeie care să cerșească iubirea sau atenția unui bărbat.

Revenind la bărbatul de lângă mine care pare desprins din revistele de modă, privindu-l mă simt de parcă aș face ceva interzis.

Îl doresc.

Intens. Nebunește.

În timp ce oftez adânc, hohote de râs din partea lui mă readuc în același loc în care, în urmă cu câteva minute, eram cuprinsă complet de panică.
Expresia feței mi se schimbă instant.
Încruntarea de pe fața mea cere explicații imediate în timp ce privirea mea dură îl fixează de parcă el ar fi victima iar eu un asasin profesionist.

- Mi se pare mie prințesă sau mă privești de parcă ai vrea să faci dragoste cu mine?

Nu faptul că a dezvăluit cu voce tare gândurile mele cele mai ascunse mă face să îmi ies din minți ci faptul că m-a numit prințesă.

< Prințesă, eu? dacă a vorbit serios atunci tipul are nevoie de ochelari. >

Îmi analizez ținuta, o pereche de blugi peste care cade lejer un tricou banal. Părul îmi stă probabil în toate direcțiile. Cu siguranță arăt precum o prințesă, ironic vorbind.