Prieteni

M-am uitat disperata catre colega mea de clasa incercand sa o fac atenta ca vine profesoara si ca ar trebui sa se grabeasca, insa ea se misca incet si isi indesa cu precautie cartile, nu cumva sa se indoiaca vreo coperta. 

- Oana, pentru numele lui Dumnezeu, vine profa, iti aranjezi cartile pe hol, haide odata.

Si-a luat geanata repede apoi haina si aa iesit pe usa. Ne-am indreptat amandoua spre subsolul scolii pentru a nu da nas in nas cu profa. 

- Unde mergem, a intrebat ea, oprindu-se ca sa se imbrace si sa isi aranjeze fularul si basca, care nu o avantaja deloc pe capul ei mic si rotund cu breton lung si negru.

- Oriunde, sincer as bea o cafea sau ceva cald, si mi-e si foame.

- Mc? 

- Mhhm, bine hai. Frate, trebuie sa iti spun ceva si... ah, nici eu nu stiu ce ar trebui sa iti spun, e totul asa naspa si complicat si chiar nu stiu, nu mai stiu nici ce simt, nici ce nu simt...

- Spune-mi, a zis Oana e un ton placut si cald, rearanjandu-si caciula pe cap.

- Promite-mi ca nu spui nimanui, te implor, adica e ceva foarte persoanal si as fi distrusa daca ar afla cineva, adica nu distrusa, insa nu stiu cum ar reactiona multa lume... si imi e frica ca acel cineva sa nu ma respinga.

- Iti place de Andrei, nu? a zis ea pe un ton placid.

- Nu! am exclamat eu puternic, mirata ca a realizat asta fara sa ii spun nimic. Mda, ok, imi place de el, si nu stiu ce sa fac. Adica, uite, atunci cand am plecat in tabara aia in Spania a fost asa foarte trist cand m-a condus la poarta, si nu sunt sigura, adica poate ca am auzit gresit, insa cred ca a zis foarte repede "Vrei sa fii cu mine?" exact inainte sa plec, i-am raspuns eu.

- Cine ma? Andrei? 

- Nu, proful de mate... am raspuns sarcastic, asa si atunci m-am facut ca nu aud si l-am rugat sa repete si atunci a zis ca nimic, si apoi in timp ce eram in Spania, mi-a scris de multe ori, si am vorbit foarte mult. Si a mai fost o faza, cand eram la liceu, si m-a lipit de perete si a zis "vrei sa fii cu mine?" si apoi foarte repede "nu, normal ca nu vrei asta.", chiar nu stiu ce sa cred insa m-a pus asa pe ganduri.

- Andrei e prietenul tau cel mai bun si va potriviti, adica pe orice as intreba ar zice ca sunteti super impreuna, si sunteti oricum foarte apropiati, exceptand faptul ca nu va sarutati zici ca sunteti deja un cuplu.

- Crede-ma Oana, nu m-ar deranja deloc sa fim impreuna, am zis glumind.

- Pai atunci spune-i, mi-a propus ea serios. 

- Doamne, stii despre cine imi poevesteste acum? Despre Crisa, ca e superba si ca ar vrea sa fie cu ea, si doamne, frate, simt ca nu mai pot. E asa perfecta fata aceea, e inalta si slaba, si are parul saten si lung.

- Si arata ca o moarta fara forme, in prag de descompunere totala. Cred ca atunci cand dumnezeu a apus-o s aisi aleaga picioare a gresit si si-a ales maini, ma jur, arata ca "Scandura" din Ed, Edd si Eddy. Tu te uiti in oglinda inainte sa vorbesti? m-a intrerupt Oana.

- Ei bine, lui Andrei ii place si cred ca mi-am incheiat punctul de vedere. 

- Ma rog, raspunde Ana si isi dadu ochii peste cap. 

Deja parcuseseram cam trei sferturi din drumul dintre liceu si Mcdonalds, si imi era foarte frig, asa ca am tacut pan aam ajuns la fast-food si m-am adancit in gandurile mele. 

Ei bine, Andrei era prietenul meu cel mai bun, da, si poate eram foarte apropiati, insa de cand ne-am cunoscut mereu mi-a povestit despre cuceririle lui, si despre fetele cu care s-a sarutat si cat de bine sau rau a fost. Si cu toate ca in toata aceasta perioada am simtit mai mult sau mai putin sentimente juvenile pentru el, nu am avut niciodata curajul sa ii recunosc. Presupun ca imi era mult prea frica ca ne vom raci din moment ce el nu va simti acelasi lucru pentru mine.