Capitolul 1: Intoarcerea Acasa
---------
Fug. Fug cât pot de repede. Merg în directia opusă dar asta doar pana resusec să scap de ei. După 20 de minute de alergat inspre sud îmi pierd urma. Mă întorc si o iau inspre nord, încercand sa ocolesc cat mai mult padurea care mi-a fost casa aproape 3 ani. Reuşesc sa alerg cei 50 de kilometri in 6 ore. La cativa kilometri de orasul natal mă transform in om. Nu am mai fost demult asa, om. Cu haita stateam doar transformată. Cred că acum un an am fost din nou om, cand eram singura, in rest doar lup. Joshua, liderul grupului, nu ne lasa sa ne transformam in oameni decat cand a fost eclipsa, atunci neavand ce face. Cand este eclipsa nu ne putem transforma in lupi.
Mă uit putin la corpul meu murdar si nespalat, parul ciufulit si aceeleasi haine de acum 3 ani. Îmi sunt mici, sunt rupte dar am plecat cu ce am avut. Încep sa merg spre civilitatie, indreptamdu-ma spre casa in care am crescut, si in care m-as fi aflat si acum daca nu ar fi fost varcolaci. Specia noastra este demult vanata de varcolaci, ei fiind rivali nostri. Nu exista multi wolf blood-zi pe planeta. Sunt aproximativ 400, poate chiar si mai putini, majoriatea traiesc in salbaticie, acolo sunt in siguranta. Doar ca eu si familia mea am trait la marginea orasului, m-am dus la scoala si duceam doua vieti paralele, una normala si una ascunsa. Chiar daca e greu sa te controlezi in public, m-am adaptat si nu am lasat niciodata lupul sa iasa din mine. Nu stiu cat de bine ma voi descurca, acum, dupa 3 ani in care lupul a fost prezent tot timpul.
Ajunsă in fata casei, ma apropii cu pasi inceti si cu multa durere in suflet. Imi las degetul sa se prelinga pe usa casei, in timp ce o lacrima se scurgea pe obraz. Am sters-o imediat si am ridicat de sub pres cheia de rezerva. Am descuiat incet usa si cu o oarecare retinere, am intrat. Totul era devastat. Asa cum am lasat casa cand am fugit. Masa era pe jumatate aranjata, mancarea putreda zacea in tigaie, multe pahare erau aruncate pe jos si multe dulapuri desfacute sau chiar zgariate.
*Flashback- acum 3 ani*
" - Ellie! Coboară jos te rog! O aud pe mama strigand, dar decid sa nu raspund.
-Elizabeth! Coboara jos acum! Stiu ca ma auzi! Spune si mai tare, parca citindu-mi gandurile. Cobor imediat despartindu-ma de telefon, si vazand-o pe Emily cum rade de mine. Asa sunt surorile.
-Da? Ce e? Spun si inspir mirosul de carne din aragaz.
-Vreau sa ma ajuti sa intind masa. A da! Si du-te in beci si adu sosul! Spune si ma ling pe buze stiind deja la ce se refera, sosul special de la bunica cu ingrediente de care nu multa lume stie. Cobor in "inchisoarea" in care ne transformam cand este luna plina. Deschid usa secretă, care este mai mult ca un zid, acolo tinem toate cartile despre specia noastra si multe alte obiecte magice. Ma strecor printr-o crapatura, usa fiind destul de grea. Incep sa caut sosul dar aud o bubuitura si pe mama tipand "Ajutor! Varcolaci!" Imediat imi dau seama de pericolul in care ne aflam. Trag rapid de usa eu fiind in interior si o blochez, apoi sting lumina. Asta a fost locul meu preferat sa ma ascund. Este aprope imposibil sa iti dai seama ca acest zid este defapt o usa.
Inima imi batea cu 100 de kilometri la ora si imediat plangeam. Imi muscam fiecare deget in spranta ca nu voi izbucni in plans. Stiam ce se intampla. Parintii si sora mea au fost ucisi. Imediat dupa am auzit usa de la "temnita" deschizadu-se. Inima mi sa oprit. M-am muscat mai tare de degete in speranta ca nu voi scoate nici un sunet.
-Simt un miros Carl. Immmm.... miroase bine!
-Nu vezi ca nu e nimic aici?! Sigur e doar o capcana! Haide sa mergem! Ne pierdem timpul!
-Off... bine, bine. Spune si pleaca amundoi. Am stat in exact aceeasi pozitie procesand cele intamplate. Ma-am gandit la ce ar trebui sa fac acum. Si nu exista decat o sloutie. Trebuie sa ma duc in salbaticie. Sa gasesc o haita. E singurul mod in care pot supravietui. Sigur varcolaci se vor intoarce deci nu am mult timp la dispozitie. Cu lacrimi in ochi si o durere sfasietoare am fugit. Am doar paisprezece ani, socul este imens! Simt ca raman fara aer dar nu ma opresc. Ascund cheia sub presul usi si fug, incercand sa uit totul, sa o iau de la capat".
-----
End of flashback
Urc la etaj si ma duc in camera mea si a surorii mele. Ma uit putin in jur si arata exact cum am lasat-o. Patul complet ravasit, cana de apa pe noptiera, si geamul nu era inchis, era doar apropiat. M-am asezat incet pe patul surorii mele si am atins usor asternuturile, deja izbucnind in plans.
