- Genul :Drama psihologica
Daisuke este un baiat de 25 de ani care are abilitatea de a vedea trecutul oamenilor.
Acesta ajuta oameni in schimbul durerii lor.
"-Si daca durerea ar fi un om oare ce-ar zice?
-Sunt sigur ca ar plange..."
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Nici durere,nici fericire,nici ura,nici bucurie,doar un gol mare.
-Si daca durerea ar fi un om oare ce-ar zice? -Sunt sigur ca ar plange... Diminetile mele as vrea sa le petrec mai mult in singuratate sa fiu eu si gandurile mele .... dar atunci am primit un mesaj.. "Am nevoie de ajutor,te rog doar tu ma mai poti ajuta...voi fi in centru la cafeneaua rockstar la ora 1:00 o sa fiu imbracata intr-un stil vestimentar iesit din comun" De ce nu vrem sa uitam trecutul,de ce fugim spre el,de ce cautam raspunsuri in el,trecutul e mort nu ai ce cauta in el,e doar o mare plina de durere si frica,de ce cautam mai multa durere,de ce nu putem accepta ca nu putem schimba nimic, ce-a fost a fost si gata,de ce ne amagim si nu putem trece mai departe, de ce cautam durere. Sunt doar gandurile mele care cauta doar un raspuns in marea asta de intrebari. -S-a facut deja 12!! Se pare ca timpul nu e de partea mea.. -Atunci as face mia bine sa plec o sa dureze ceva pana ajung.
Deci sa ma prezint sunt Daisuke un baiat de 25 de ani,sunt mai special ce-as fi vrut sa nu fiu asa special, sa fiu un nimeni in marea asta de oameni, dar se pare ca nu primim mereu ce vrem.. Spun ca sunt special pentru ca pot vedea durerea oamenilor trecutul lor si lumea asta e construita doar din durere, iubirea e o mare minciuna ce ne este bagata pe gat de mici copii, putini cunosc adevarul,dar poate e mai bine asa si cred ca adevarul ar speria, minciuna poate fi si buna daca stai sa privesti mai bine. Nu inteleg si nu o sa inteleg de ce oameni cauta raspunsuri unde acolo e doar durere. - Cafeneaua rockstar deci asta e faimoasa cafenea.. -Fata imbracata intr-un stil vestimentar iesit din comun trebuie sa fie pe aici... Mai bine as intreba barmanul stau prea mult sa caut. -Hei salut,scuze ca te deranjez dar nu ai vazut aici o fata imbracata intr-un stil vestimentar iesit din comun.
-Da este, e tipa din coltul geamului. -Multumesc.. Ma apropi de ea si o privesc cu atentie,ochi ei verzi urlau de durere, era agitata si se citea oboseala pe chipul ei, purtat un top rosu, pantaloni colorati, ghete, blana de leopard si esarfe albastre. -Hei Sta cateva secunde si ma priveste, ochii ei m-au fermecat intr-un fel sau altu.. Hana-Buna sunt Hana,multumesc ca ai venit ia loc te rog -De ce cauti raspunsuri acolo unde e doar durere Hana- Ce mai conteaza durerea doar traim in ea ~Spune zambind fara pic de nonsalanta ~ Hana-Hei mai esti cu mine M-am pierdut in vorbele ei starea ei imi transmitea fiori, vedeam durerea iadului in ochii ei si linistea asternanduse dintr-o data imi dadea impresia ca sunt intr-un cimitir uitat. -Da,da sunt aici Imi zambea de parca stia ca asta se va intampla.. -Nu o sa te opresc din Hana-Nici nu vreau -Foarte bine urmeaza-ma aici nu avem ce face Am iesit din cafenea si-am luat-o pe o strada alaturata cu cat inaintam cu atat era mai intuneric,lumina soarelui era inghitita cu fiecare pas facut,linistea era din ce in ce mai abundenta aveam impresia ca suntem urmariti de ochii nevazuti, vantul incepe sa bata mai tare de parca vroia sa ne alunge, se auzeau fosnete din ce in ce mai tari de parca cineva ne vorbea. Hana-Ce e locul asta si exista asa ceva in oras? -E un loc special si da exista, dar nu este vazut de nimeni. -Hai intra Hana-Sa intru intr-un templu cu cineva pe care nu il cunosc.. -Asta trebuia sa te gandesti mai bine cand ceri ajutor unui necunoscut I-am spus zambind. -Hana-WoW!! -Da este uimitor acest templu Am intrat in camera 6 aici se petrece toata istoria fiecaruia si fiecare poveste este mai socanta decat precedenta. -Aseaza-te pe masa si relaxeaza-te -Bine M-am apropiat de ea am pus mana mea pe fruntea ei i se simtea frica iar inima ei batea din ce in ce mai tare. -Relaxeaza-te incearca sa te gandesti la ceva frumos Hana-Bine,bine A reusit sa se calmeze asa a intrat in transa, se asterne o liniste profunda de parca as fi in cavou ingropat de viu asteptand parca sa inchid ochii. Incep sa simt fiorul rece pe sira spinarii,amintirile ei incep sa mi se arate incep sa vad mult intuneric in jur ii simt frica si vanataile de pe corp,o vad intr-un colt al camerei plangand cineva se apropie de ea, un barbat trecut de varsta a doua o trage spre el cu forta ii zambeste sadic trantind-o pe pat incepe sa ii sfasie hainele de pe ea, i se citea in ochii barbatului infometarea dupa placer de parca ar fi un animal salbatic care isi prinde hrana, incepe s-o sarute fortat, atingerile lui devin din ce in ce mai violente tipetele ei devin din ce in ce mai slabe stiind deja ca nu va scapa, lacrimile ei erau din ce in ce mai multe printre planset si sughit se auzea incet implorarea ei asupra călăului ei, cu fiecare rugaminte ii trezea placerea bolnavicioasa,atunci el ii sfasie lenjeria intima de pe ea, rugamintile ei devin din ce in ce mai puternice, ochii lui negri devin mai stralucitor zambetul mai larg infatisarea fetei lui era inspaimantatoare,atunci s-a auzit un ultim strigat din partea ei. Ea se trezeste plangand isi inconjoara corpul cu mainile ei, tremura si e speriata se uita in jur agitata de parca acel barbat e langa ea. -Incerca sa te calmezi esti in siguranta Hana-NU,NU,NU Am incercat sa ma apropi de ea. Hana-Nu,nu te rog,nu -Hana nu iti fac rau calmeaza-te esti in siguranta Hana-Multumesc,stiu,acum stiu cine e multumesc.. -Ce o sa faci acum? Hana-Nu,nu am un raspuns dar stiu ca va muri.. -Te voi ajuta sa mergi acasa Am adus-o acasa mi-a multumit printre lacrimi si sughituri, cum spuneam fiecare poveste are farmecul si durerea ei maine va fi alta...
