Capitolul 1. O zi normala .

71 9 7
                                        

Mai întâi să mă prezint .
Bună eu sunt Elisa , dar toți cunoscuții ma strigă Ely .
Sunt o fată singuratică , timidă , nu prea am prieteni și muzica mă ține in viață .

Era dimineață . Ca in fiecare zi am sărit din pat oprind alarma , iar apoi m-am culcat la loc . Am mai dormit până pe la nouă . Am ore după-amiază, deci pot dormi până la 12 . Totuși azi m-am trezit mai devreme . Am mers până în bucătărie sperând să o evit pe mama , pentru că nu aveam chef să îmi încep ziua cu o cearta . Ghinion . Mama era în bucătărie și m-a zărit înainte să am timp să mă retrag in camera mea .

- Ce ai făcut aseară de te-ai trezit așa târziu ? Iar ai stat pe internet ?
- Nu , pur și simplu am fost obosită , îi răspund eu sec .
-Aha , și azi nu ai școală ?
-Orele încep abia la 12 , am timp ! Îi spun eu și părăsesc camera inainte să mă mai poată întreba ceva .

Pe la ora 11:30 am plecat spre liceu . Afară era destul de cald pentru luna octombrie , cu toate astea eu eram in bocancii mei militărești si cu geaca de piele pe mine .

Ajunsă la liceu mă așez singură in ultima bancă pentru a nu fi observată .
Mai sunt câteva minute până se sună , iar eu mă uit cum încet , încet clasa se umple .
Dintr-o dată , în clasă intră el . Toate fetele erau cu ochii pe el . Înainta leneș spre banca mea . Încercam să nu îl privesc . Se oprește și mă întreabă dacă locul de lângă mine e ocupat . Am rămas blocată . Abia atunci am realizat că eu defapt mă holbam la el .

Prizoniera singurătății Stories to obsess over. Discover now