Pensula lui Skye

Capitolul 1

Bună, mă numesc Skye și fac parte dintr-o familie de oameni americani. Trăiesc alături de părinții mei și de surorile mele mai mici, Bella, Quinn și Nicole. Sunt cea mai mare: am 20 de ani. Locuim într-o vilă din New York, înaltă de două etaje. Din fericire am propria mea cameră!
Adoptată fiind, nu prea contam pentru familia asta când am venit, cum de altfel nu contez nici acum.
Povestea mea legată de cum am fost abandonată, adoptată și apoi ignorată e destul de tristă (când le-am spus-o, Nicole și Quinn au plâns), dar m-am obișnuit cu ea. Știu că nu sunt tocmai cea mai fericită fată, dar sunt foarte norocoasă că există familii pe lumea asta cu un suflet mare care să fie deschise să ajute oameni - cum e familia mea.
Povestea mea (care NU e inventată doar ca să am și ceva lacrimogen în jurnal) sună cam așa:

Când eram doar un copilaș mic și încă locuiam cu părinții mei biologici, totul era minunat. Pe vremea aia nu eram Skye Fernandéz, ci Skye Yang (eu vin din China).
Dar lanțul de întâmplări vesele s-a rupt atunci când tata s-a îmbolnăvit grav și la scurt timp după a murit. Mama era atât de deprimată, încât a renunțat la slujba ei. Familia noastră devenea tot mai săracă zi de zi. Fiind cea mai mare dintre frați, mi-am găsit un loc de muncă destul de bine plătit. Mi-a luat patru ani să strâng suficienți bani ca să plec în America, dar până la urmă am reușit și am plecat, ajungând acolo și ,,cazându-mă" la un orfelinat. Următoarea zi, spre norocul meu, am fost adoptată de familia Fernandéz. Purtam o bluză subțire, în dungi, în care muream de frig, niște blugi găuriți și niște cizme ude (ploua). Neștiind ce se întâmplă, începusem să plâng.
Mama mea adoptivă venise să mă ia de la orfelinat cu Jeep-ul ei șmecher (am învățat cuvântul ăsta de la sora mea, Bella) în care stătea cu cea mai mică dintre surori, Nicole. Vâzându-mă speriată, Nicole m-a luat de mână și mi-a urat bun venit în familie.
Când am ajuns la vilă, era un haos de neînchipuit. Pe atunci, având ambele doar 10 ani, Bella și Quinn se certau între ele:
-Dă-mi păpușa!
-Nu!
-Te zic la mami!
Și se alergau prin casă. Tatăl meu adoptiv stătea întins pe canapea, spărgând semințe și uitându-se la meciul de fotbal, țipând câte un ,,GOOOL!" din când în când.
-Hai să-ți arăt dormitorul, mi-a spus Nicole, zâmbind.
Ca să ,,economisim", familia asta vrea ca toate să stăm împreună până când prima dintre noi (eu) împlinește 18 ani și se mută în propriul ei dormitor. Era cea mai mică, așa că Nicole a spus că dormitorul în care dormeam toate patru pe atunci îi va reveni ei când face 18 ani. În fine...ideea este că ea are propria ei cameră de acum (mai sunt două săptămâni și face 16 ani) pentru că noi trei ne-am mutat.

Revenind la trecut, mama mea cea nouă a intrat în dormitor să-mi dea o pungă cu cadouri. Stăteam acoperită de plapuma mea pufoasă și albă de acasă gândindu-mă la ce noroc a dat peste mine și nu am vrut să deschid punga, dar mama mi-a spus că merit ce e înăuntru, așa că m-am uitat rușinată. Primisem un Smartphone ultima modă, o cutie cu dulciuri și niște haine noi, superbe.
-Skye, sper să te simți bine în familia noastră. Eu, tatăl tău și surorile tale facem tot ce putem să te ajutăm.
Ideea era că trebuia să-mi găsesc locul în familie. Și acum vreo cinci ani, mi l-am găsit: am devenit artistă. Am plecat la liceu în Franța, să fac artă, dar m-am întors să fac facultatea în America pentru că familia mea nu venise cu mine și în Franța a trebuit să stau cu o familie de părinți nebuni și doi copii isterici de care trebuia să am grijă zilnic, ca și când eram bonă sau ceva de genu'.
Acum, sunt la masa mea de pictură din dormitor și scriu în caietul ăsta pe care l-am găsit aruncat prin camera mea. Bunica mea adoptivă are un jurnal scris în 1962 (când era de vârsta mea) iar eu, Bella, Quinn și Nicole i-am urmat exemplul: am început să scriem și noi în jurnale. Avem toate patru planuri mari de viitor pentru viața noastră...eu vreau să fiu artistă (și sunt), Bella arhitect, Quinn cântăreață și Nicole actriță. Pasiunile noastre sunt geniale și chiar acum pictez în timp ce scriu în jurnalul ăsta.
Nicole face planuri pentru ziua ei de 16 ani care urmează (va fi în două săptămâni) și asta include un sleepover cu colegele ei de clasă. Și ce înseamnă asta? Exact, un party de noapte cu adolescente enervante care îți rumegă mâncarea de prin toată casa și țipă de tremură casa și tu nu poți să dormi.
Anul trecut, când Nicole a împlinit 15 ani, Kira (prietena cea mai bună a ei) mi-a mâncat toți biscuiții Oreo.
Preferata mea dintre prietenele lui Nicole este Caitlin, pentru că îi place arta, la fel ca și mie, și e harnică, ca mine.
Preferata Bellei este Stephanie pentru că face numai prostii și are tatuaje și șuvițe, la fel ca și Bella. Bine, mai puțin partea cu tatuajele: părinții nu ne-ar lăsa cu tatuaje permanente sau chestii de genul nici în ruptul capului. Odată, Quinn i-a cerut tatei cercel în nas pentru că voia să semene mai mult cu cântăreața ei preferată, Perrie Edwards, și tata era să cheme poliția. Cât despre Bella, are șuvițe colorate și face NUMAI prostii.
Preferata lui Quinn este Cassie, pentru că e matură, serioasă și îndrăgostită de reguli, la fel ca și Quinn.
Și hop-așa că nu mai pot scrie în jurnal, fiindcă primesc un apel de la Rowenne, cea mai bună prietenă a mea de la facultate.
-Alo, Skye?
-Da?
-Trebuie să vorbim.
-Despre?
-E despre proba despre școala de artă din Cancun. Cred că am niște vești.
-Bune sau proaste?

VA URMA...
Bună! V-a plăcut? Comment! 😊