Accindental

Capitolul 1 ~ Ingerul meu

Carla

Niciodată nu o sa ma înțeleagă.... Dar măcar s ar putea preface ca o face. De ce e totul dificil cu părinții?
De ce nu pot înțelege unele treburi ? Iisuse, parca ar fi o mare scofala. Dar e totul dificil cu părinții, nu?

Eu: Uite, nu ma presa bine? Pot, stiu ca pot si imi dau silința, dar nu e problema mea dacă tu nu ma vezi!
Mama: Carla, e in joc viitorul tau. E pentru binele tau! -trăgându-ma de încheietura- Înțelege!
Eu: Nu STI care e binele meu!

Ridic tonul ca sa o apar pe ea si-mi trag brațul din strânsoarea ei. Oftează si se îndepărtează, iar eu încep sa plângă in liniște. Nu-mi puteam calma ritmul cardiac care făcea ca sângele sa mi pulseze brutal prin vene făcându-ma într-un fel sau altul sa explodez. Imi trec mâna prin par apoi imi șterg umezeala din colțul ochilor.

Mama: Carla, eu încerc sa-ti fac un viitor, sa te ajut. Lasă-mă sa o fac, in lumea asta vei ajunge un nimeni dacă vei continua tot așa!
Eu: Nu fac nimic rău, ma comport ca orice copil de vârsta mea. STI mama Valeriei....
Mama: Nu ma interesează pe mine de alții. Pe lângă asta Valeria se concentrează pe viitorul ei, in schimb tu nu! Tu visezi ca vei ajunge departe, dar cum dacă tu rămâi la fel ca acum?
Eu: Mie imi place așa cum sunt, si STI ceva mama? Vorbește cu Carlos, ca doar el e mândria ta mereu, așa-i?

Ma întorc cu spatele si trag de clanța ieșind din casa in timp ce mama striga dupa mine.
Sunt sătulă de aceeași poveste, aceeași poveste zilnic. Eu stiu cât si ce pot, dar jur, imi ia încrederea din mine si cu cât o face mai tare parca încep si eu sa cred ca nu sunt buna de nimic.
Merg cu pas grăbit la liceu deoarece prima ora am matematica si nu vreau sa am probleme. Deja m am obișnuit asta, ma trezesc, primesc o morala de 30 de minute plec la scoala deprimata si suparata, imi trece si dupa cand ma întorc acasa revine acea stare. Trag aer in piept in timp ce încheieturile imi acoperă toată fata. Imi trag nasul fără sa ma gândesc ca m as putea lovi de cineva fiind neatenta.

Trag aer in piept in timp ce incheieturile imi acopera toata fata.Imi trag nasul fara sa ma gandesc ca as putea sa ma lovesc de cineva fiind neatenta.

Daca as putea as pleca departe, foarte departe.Undeva unde sa traiesc asa cum stiu eu si cum imi place.Incep sa ma indepartez de toate datorita tampeniei asteia.
Poate -nu stiu- , ea se gandeste vreodata cat de tare ma afecteaza unele subiecte ? Nu e bine ce face, niciodata nu o sa fie bine felul in care incearca sa ma covinga sa fac ceea ce imi propune ea in viata.
Simteam deja cum raman fara aer asa ca mi-am luat mainile de la ochi incercand sa respir mai usor dar nu funtiona.Privirea imi era in ceata si sigur aratam groaznic.Nu pot merge in halul asta la prima ora.
Un tipat ascutit imi atrage atentia facandu-ma sa realizez unde sunt si ce urmeaza sa se intample.

Dupa un timp m-am simtit vie, nu stiam ce tocmai s-a intamplat dar imi simteam corpul amortit si ma durea capul groaznic.
Imi intredeschid buzele si imi trec limba peste ele fiindca erau al dracului de uscate iar asta ma dezgusta.Ma incrunt si gem dorindu-mi sa-mi deschid ochii dar imi era teama.De ce ? nu stiu.
In cele din urma i-am deschis fara sa ma mai gandesc la ce voi vedea.Ii maresc apoi ii mijesc la loc incercand sa disting locul in care ma aflu.Imi duc mana la frunte dar simt o intepatura la incheietura iar cand ma uit sa vad ce anume s-a intamplat nu puteam decat sa vad furtunul agatat de brat.
Imi intind capul la loc pe perna simtind cum inima parca imi iesea din piept.Daca mai devreme imi era teama acum sunt ingrozita.Privesc in stanga si in dreapta dar vederea mea era atat de proasta incat am inceput sa plang fiindca nu-mi dadeam seama ce se petrece cu mine.
Dupa cateva secude aud usa iar un barbat in halat intra si imi da jos masca respiratorie de pe fata pe care nici nu am bagat-o in seama.Icnesc cand incerc sa ma ridic in fund.