Love of forgotten times

Chapter 9 Cererea in casatorie

-         Viitoare ce? Intreba nelinistita Oteea. Vrea cineva sa-mi explice si mie ce se intampla aici? Ce sotie? Stai! Asta inseamna nunta, nu? Nu, nu, nu! Eu nu ma casatoresc cu nimeni!

-         Prea tarziu, raspunse regele. Deja ai acceptat sa-mi fii sotie.

-         Nu-mi amintesc sa ma fi intrebat macar daca vreau sa fiu sotia ta si toti stim care ar fi fost raspunsul.

-         Vezi inelul ce-l porti? Aceea este o promisiune.

-         Vrei sa spui ca asta este un inel de logodna?

-         Da.

-         Dar eu l-am primit de la....NU! Nu puteai fii...Spune-mi ca nu erai!

-         Eu am fost, raspunse regele.

-         Atunci eu si cu tine? Noi doi?

-         Da, noi doi am impartit un sarut.

-         NUUUUU!!!

-         Poftim? Interveni Alexander. Ce sarut?

-         In orice caz, nu stiam ce semnifica acel inel. M-ai pacalit!

-         Eu nu as numi-o pacaleala. Oricum, tu vei fi mireasa mea si regina Angliei!

-         Te auzi ce spui? Am doar optsprezece ani!

-         Da, si eu ma mir cum de ai ramas nemaritata pana la varsta asta, raspunse regele.

-         Sunt prea tanara sa ma marit!! Si stai! Casatoria presupune....Oooo nu! In niciun caz eu nu impart un pat cu tine! Nici in vecii vecilor! Ma auzi?

-         Nu mai fii isterica si mergi cu fratele meu in camera ta!

-         Frate? Unde? Aici nu este decat Alexander. Oteea ramase cu gura cascata, intorcandu-se spre Alexander cu o fata furioasa.

-         Stiu ca esti suparata, dar incearca sa intelegi.

-         Suparata? Nu, sunt furioasa! Cum ai putut sa ma minti? Ti-ai batut joc de mine! Nu, voi amandoi v-ati batut joc de mine!

-         Se poate ca tu nu stiai ca suntem frati? Intreba Edward care apoi incepu sa rada.

-         Oteea, am crezut ca daca iti spuneam cine sunt, nu ai mai fii avut incredere in mine.

-         Par eu genul de om care sa judece dupa aparente? Intreba Oteea furioasa.

-         Ai dreptate! Ar fi trebuit sa-ti spun, imi pare rau!

-         Scuzele nu rezolva nimic. Incepand de acum prietenia noastra s-a terminat. Ooo, iar tu poti sa-ti iei gandul de la casatorie!

-         Eu nu m-as pripi, spuse Edward. Vezi tu, m-am pregatit in cazul in care ma vei refuza. Vin-o pana aici! O chema Edward la fereastra.

-         Ce sunt alea? Intreba Oteea.

-         Acolo vor sta prietenii tai in timp ce vor fi arsi de vii daca tu nu imi dai un  raspuns afirmativ.

-         Joci murdar. De ce ii implici pe cei nevinovati in asta?

-         Nevinovati? Tanarul acela impreuna cu sora lui v-au gazduit in conditiile in care voi erati niste fugare. Eu nu i-as numi nevinovati, cat despre voi stii prea bine.

-         Si daca noi suntem vrajitoare, atunci de ce tu vrei sa te insori cu una?

-         Acum Oteea, amandoi stim ca voi nu sunteti vrajitoare, ii sopti Edward la ureche.

-         Poftim? Stiai?

-         Bineinteles ca stiam, dar oamenii de rand nu stiu asta.

-         Tu chiar...spuse Oteea tremurand de manie.

-         Deci? Care e rapunsul tau?

-         N-Nu stiu...

-         Ca sa iti para mai usor, prietenii sau libertatea ta? Tu alegi.

                      Oteea ramase blocata nestiind ce sa faca. Pe de-o parte nu vroia nici in ruptul capului sa se casatoreasca cu Edward, dar pe de alta nu putea sa isi lase prietenii sa fie omorati din cauza egoismului ei.

-         Oteea, nu trebuie sa raspunzi acum, zise Alexander.

-         Ba trebuie, sunt curios sa vad ce imi va raspunde. Scumpa mea Oteea, ce alegi? Intreba Edward suav, buzele sale aflandu-se in dreptul urechii ei.

-         Bine. Tu castigi...spuse incet Oteea.

-         Hmm? N-am auzit! Poti te rog sa repeti?

-         Tu castigi. Voi fi sotia ta.

-         Stiam ca vei face alegerea potrivita.

-         Totusi am cateva conditii.

-         Care?

-         Pentru inceput, vom dormi in camere separate, apoi prietenii mei nu doar vor fi crutati, dar li se vor oferi cate o camera in castel si in ultimul rand, noi doi vom interactiona cat se poate de putin.

-         Sunt de accord cu conditia numarul doi, dar daca le vio respecta pe prima si ultima, atunci nu voi avea un mostenitor.

-         Nici sa nu-ti treaca prin cap asta. Eu trebuie sa termin liceul, apoi sa urmez facultatea de farmacie, apoi sa ma casatoresc cu cineva pe care sa-l iubesc, sa facem doi copii frumosi, apoi sa imbatranim impreuna, desi toate astea par cam imposibile acum, nu crezi?

-         Fie! Iti voi respecta conditiile, pana la urma tu vei fi cea care va veni la mine atunci cand te vei simti singura.

-         Asta niciodata!

-         Ramane de vazut, apropo nunta va fi maine.

-         Maineeee? Glumesti, nu?

-         Nu, nu glumesc. Ne vedem maine, viitoarea mea consoarta! Spuse Edward sarutandu-i obrazul Oteei, apoi plecand.