Intamplari paranormale

Capitolul 1

                                                                                Fantoma de vizavi

                           

                                Din cauza ca tatal meu era plecat mereu prin lume cu expedițiile, ma mutam foarte des. Nu stiu daca am stat mai mult de 6 luni intr-un singur loc.

                                 De data asta am ajuns intr-un oraș numit L.A. E frumos aici. Chiar îmi place locul. Oamenii sunt foarte drăguți.

Dar era ceva ce ma înspăimânta la acest loc: curtea de vizavi. Am auzit ca a locuit o femeie nebuna in acea casa. Aceasta nu avea soț sau copii. Acea femeie a decedat in urma cu 15 ani si, de atunci nimeni nu a mai îngrijit casa (asta explica starea deteriorata a casei si a pădurii de iarba sălbatică crescută in curte)
- Vezi ca acolo locuiește fantoma acelei femei nebune, spune un om bătrân care m-a văzut că priveam acea casa cu o mica teamă, să nu  intri niciodată acolo, îmi spune fara ezitare.

- Buna ziua! am răspuns putin speriata, fantomele nu exista. Cu ce m-ar putea speria acea casa părăsită?

- Copilo, acea casa ascunde multa suferință, mult sânge, multe lacrimi de durere.

- De ce v-as crede? Sunteți un străin, iar părinții mei m-au învățat sa nu vorbesc cu străinii.

- Ai dreptate, sunt un străin pentru tine, dar, n-am putut sa nu îți observ chipul care se uita cu atâta teama in acea direcție.

Nu era ca si cum as fi fost destul de speriata, ca vine mama in spatele meu:
- Buna ziua! Va putem ajuta cu ceva?

- Buna ziua! Nu. Eu doar vorbeam cu fiica dumneavoastră,spune bătrânul cu o voce destul de stranie.

- Zoe, du-te si pregătește niste ceai ca sa il servim pe domnul.

Intru in casa inca bulversata de apariția acelui bătrân.

Totul părea sa decurgă cat de cat bine. Pana intr-o zi cand mama mă trimite la casa acelui bătrân ca să ii dau biscuiți cu ciocolata, abia scoși din cuptor.

Am ajuns la casa bătrânului. Acesta era pe veranda, parca mă aștepta...

- Buna ziua!! M-a trimis mama să vă aduc acești biscuiți.

- Buna ziua! Dar nu trebuia sa va deranjați!! Vrei un pahar de apa?
- Nu este niciun deranj, stați liniștit. Sigur ca vreau.

Teama se reinstala in inima mea, aceasta incepand sa bata din ce in ce mai tare.

- Ryan! Ryan!! Vino putin ca avem musafiri.

Apoi il vad ieșind pe ușă pe acest Ryan. Un tânăr cu parul castaniu si ochii  verzi

- Ryan, ea este Zoe, fiica vecinilor de pe strada alăturată.

- Buna, Zoe, eu sunt Ryan...daaar cred ca ti-ai dat seama deja, spune el si incepe sa rada.

- Mda..

Oh My God!! Nu credeam ca in orașul asta o sa găsesc un tip ca... Ryan. Inima zicea " Stiu ca il vrei", si cam avea dreptate. Dar nu vreau sa îmi fac un prieten... pentru ca e posibil sa plec iar si o sa ne înstrăinăm.

Îmi aduce paharul cu apa, il beau repede si cand sa ma ridic sa plec spre casa, fara sa ezite, Ryan se oferă sa ma însoțească. Accept fara a mai sta pe gânduri.

Plecam de la casa bătrânului si in drum spre casa mea îmi spune despre el. Se pare ca este clasa a IX-a F si atunci cand mi-am dus dosarul la liceu, doamna directoare mi-a spus ca voi fi in clasa a IX-a F. M-am bucurat si, chiar foarte mult știind ca Ryan si cu mine vom fi in aceeași clasa. 

Ajungem la mine acasă, parca intr-un minut. Ma îmbrățișează si pleacă. Mama era pe veranda

, deci a văzut îmbrățișarea. Eram pregătită sa ii ascult vorbele răutăcioase aduse la persoana mea.

- Zoe, se pare ca l-ai cunoscut e Ryan, spune ea bucuroasa.

Stai, ce? Il știa pe Ryan? Ok.. Asta a fost ciudat..

- Umm.. Da.. L-am cunoscut.. Tu de unde il stii?

- Pai el împarte ziarele dimineața. Si de fiecare data cand ne aduce ziarul ii dau o cana de ceai.

Se pare ca mama are ceai de o sa dea la tot orașul..

Mama intra in casa zâmbitoare. Eu ma așez si ma gândeam la Ryan. Fara sa ma gândesc ma uit la casa de vizavi. De acolo se auzeau plânsete si se vedea o lumina verde. M-am speriat si m-am îndreptat spre acea casa. Ma uit pe geam si nu vad nimic, lumina venea dintr-o alta camera care nu avea geamuri. Totul capătă alt aer.. Totul in jur era foarte diferit.. Era atât de straniu..
Nu stiu cum..si nu vreau sa aflu..ușa de la intrare in casa se deschide..am ezitat sa intru, dar mi-am făcut curaj si am intrat.

- Este cineva aici? am întrebat speriata.
Intru in camera de unde se vedea lumina si vad o femeie plina de sânge intr-o îmbrăcăminte stranie. Stătea ghemuita intr-un colt cu fata la perete.

- Um...sunteți bine? Aveți nevoie de ceva?

Apoi se ridica si....

- Casa mea... Ce s-a întâmplat cu ea? Aproape e căzută toată. Curtea mea... e plina cu iarba..

M-am panicat foarte tare..era fantoma acelei femei. Teama, spaima, frica, au pus stăpânire pe mine si am inceput sa plâng. Acea femeie se oprește din tipat si din plâns si se îndreaptă spre mine. Eu cu pași mici mergeam cu spatele spre ieșirea din acea încăpere. M-am împiedicat de prag si am căzut. Acea femeie continua sa vina spre mine. Atunci am inceput sa tip. De la ușa de la intrarea aud pe cineva ca ma striga. Era mama, tata, Ryan si acel bătrân misterios.

Ma uit acolo si nu ma puteam mișca ca sa ma ridic si sa plec. Toți patru vin spre mine si cu o voce calma, dar tensionata ma cearta fiecare pe rand.

Le spun ce am văzut, dar nu ma credea nimeni, cu excepția bătrânului care încerca sa ii convingă pe ceilalți ca ce am văzut este adevărat. Mama a vrut sa ne mutam, iar, dar nu am fost de acord. Asa ca le am promis sa nu ma mai duc in acea casa. Mi-am schimbat camera cu cea a părinților, pentru ca, camera mea avea  geamul in direcția spre acea casa.

Din după-amiaza aceea tot simt ca e cineva cu mine. Imaginea cu, chipul ei ma urmarea pana si in cele mai întunecate coșmaruri. 

Am decis sa ii caut mormântul, ca sa ii aduc o florare si sa ii aprind o lumânare.

Simțeam ca eram urmărită. Ma tot uitam in spate, dar nu era nimeni. Cand i-am găsit mormântul si i-am aprins lumânările, in spatele meu era Ryan. M-am speriat foarte tare, in consecință m-am supărat pe el. După ce am plecat si l-am lăsat in urma, inainte sa intru in casa, ma striga.

- Zoe!! Stai putin.

Ma opresc si aștept sa îmi zică ce avea de spus.

- Îmi cer scuze pentru ca te-am speriat la cimitir. Uite, aceste lucruri sunt pentru tine.

Si mi-a întins un buchet de trandafir roșii si o cutie de bomboane.Nu voiam sa accept darul, dar insistentele sale m-au făcut sa il accept.

Ii mulțumesc, iar acesta îmi da un sărut pe obraz..

M-am înroșit la fata..inima îmi bătea foarte tare..simțeam cum iese din piept.

Isi ia la revedere si el pleacă acasă, iar eu intru in casa.

Îmi așez vaza cu trandafiri la oglinda si observ pe cineva in spatele meu.

Am crezut ca e mama care vrea sa îmi facă o farsa asa ca i-am zis sa înceteze. De pe hol se aude o voce subțire "Nu sunt mama ta"

Atunci ma ridic de pe scaun si mergeam spre ușă.

Si..din spatele vocii subțire iese tatal meu.

- Ha ha. Buna gluma, tata. Ai reușit sa ma sperii.

- Um..serios? Nu asta voiam sa fac, spune el cu un amuzament iritant.

Am inceput sa rad si am intrat la mine in camera gândindu-ma la băiatul care îmi luase inima odată cu sărutul acela.