My Life (SHOT) - Vol 1

Capitolul 2 - Parcul

     Mi-am baut cafea linistita, inconjurata de florile proaspat cumparate, privind cerul si bucurandu-ma de linistea oferita de caminul asta al meu. Inca nu imi vine sa cred ca am reusit sa am o casa a mea dar schimbarea asta a venit acum 3 ani cand am hotarat singura ca mai bine pt mine e sa plec de acasa.  Nu pentru ca acolo nu aveam tot ce imi doream dar pur si simplu imi doream independenta si plus de asta imi doream sa imi urmez visul de a deveni o dansatoare si o coregrafa de exceptie, lucru cu care ai mei nu erau deloc de acord.  Dar iata-ma! Fac fix ceea ce imi place! Si nu ma intereseaza banii sau faima dusa la extrem, ci ca talentul meu sa inspire alti tineri.
     Ma ridic de pe scaun, ma indrept catre baie, fac un dus cald apoi ma imbrac cu echipamentul sportiv, imi prind parul roscat intr-o coada, imi pun castile si cobor. Azi ma duc sa alerg in Herastrau. O sa o iau si pe Tasha cu mine, asa vom avea amandoua activitate.
       Dupa cateva minute lungi ajung in parc, iar pentru ca stiu cat de cuminte este Tasha o las libera sa alerge pe langa mine. Imi pun in casti melodiile mele favorite, ascult "Pierdut Buletin", "How Deep Is Your Love" si raman blocata pe "Buza de jos", piesa asta imi rupe filmul orice as face si oricand as asculta-o. Ma opresc din alergat si ma asez pe o banca. Incep sa fredonez si ma apuca un zambit tamp, nu ma recunosc. Incep sa imi inchipui coregrafia melodiei si mai ca nu m-am ridicat de pe banca sa dansez. Tasha latra langa mine si ma trezeste din visarea asta.
    - Oh, hai fetito! De parca nu te-ai obisnuit cu mamica ta nebuna ! Ce zici? Te mai tin labutele pentru inca o tura ?
  Incepe sa topaie si ma ridic razand fara sa vad ca in fata mea apare un strain. Ma ridic si ...buf! ne ciocnim, eu cad in fund pe asfaltul cald, el se dezechilibreaza fara sa cada si ma priveste atat de urat:
  -Heeei!!! Tipoo!!! Ce naibii!!  Tu nu te uiti pe unde mergi?! Fii mai atenta data viitoare! zice el gesticuland
- Poate ca cel mai atent dintre noi ar trebui sa fii tu!!! incep eu sa ma ratoiesc la el. As merita si eu niste scuze eventual!
   Ma ridic nervoasa si il las pe strain cu ochii in soare! Ce golan! Nici macar un "scuza-ma". Imi continui tura de parc cu Tasha, apoi parasesc parcul fiind ostenite amandoua.
   
       *Perspectiva strainului*
  Pur si simplu mergeam calm, cu catelul dupa mine si tipa asta se ridica brusc si ne ciocnim. Ea cade, eu nu! Ii cer sa fie mai atenta si ce-i drept cam gesticulez putin. Apoi se rasteste la mine ca nu imi cer scuze. Pare atat de dura si sigura pe ea, atitudine ce imi place rau. Oh, si ochii aceia verzi....parul ei roscat .... Unde dracu a disparut? Si cainele meu....?!!