Masacrul trandafirilor

Capitolul 2

Hoțul din noapte

      Am întins mâna spre radio-ul Irei, schimbând plictisită canalele cu buletine de ştiri. Întreg universul părea să conspire împotriva mea în această dimineaţă. M-am oprit asupra unui canal, lăsând o melodie a Nirvanei să-mi alunge îndoielile în ceea ce privește ziua de azi. Îmi plăceau deciziile nechibzuite, însă asta era departe de a fi doar atât. Fusesem constrânsă să-i devin gardă de corp Irei pe timpul întâlnirii ei dezastroase.

—Dacă ai adopta o atitudine mai optimistă sunt sigură că te-ai simţi mai bine. Există studii care confirmă faptul că o gândire pozitivă atrage după sine lucruri pozitive iar o -

—Ştiu ce se spune, am întrerupt-o, fluturându-mi mâna în spaţiul dintre noi, Doar că nu-mi pasă. Urăsc parcurile de distracţii şi în general locurile care se termină cu distracţii. Îţi fac practic o promisiune de care nu se ţin. Într-o mare de copii turbaţi şi părinţi neglijenţi, nimic nu e distractiv.

      Am putut practic simţit ochii Irei rostogolindu-se. Ştiam însă, că n-avea să mă contrazică. Simţea aceelasi lucru. Iar asta îmi oferea o oarecare satisfacţie.

—Ai uitat să-l menţionezi pe Dean. Deşi cred că l-ai încadrat automat în categoria copiilor turbaţi, surâse și mă privi cu coada ochilui, Sunt terminată, Edris, literalmente. Nici măcar nu-mi amintesc ce am făcut sâmbătă seară. Dacă aflu că m-am culcat cu el, te rog împuşcă-mă, îmi ceru cu o disperare aproape autentică.

Am ras, bătând-o ușor pe umăr.

—S-a făcut.

     Maşina se opri într-o parcare arhiaglomerată, iar primul meu instinct a fost s-o rup la fugă. Un panou mare cu numele parcului era luminat cu neoane colorate, iar terenul pe care era amplasat era de mărimea unui cătun. Câtă risipă. M-am descătuşat de centura incomodă de siguranţă în timp ce tatonam din priviri terenul. Am simţit oftatul Irei lângă mine, exact în clipa în care ochii mi s-au oprit pe un băiat blond care privea entuziasmat înspre noi. Când privirile ni s-au întâlnit umerii i s-a pleoştit, reacţie mascată rapid de un zâmbet mult prea ostentativ pentru a fi real. L-am recunoscut de la petrecerile la care Ira obişnuia să mă târască. Părea a fi invitatul omniprezent şi multi-talentat. Putea fi stripper, barman şi bufon, toate în acelaşi timp.

    Colţurile gurii mi s-au ridicat când capul Irei se lăsă pe volan. Avea să fie interesant.

—Ar trebui să mergem, am sugerat.

—Să nu dispari de lângă mine, clar? şi-a îndreptat degetul înspre mine coborându-şi tonul. Am izbucnit în ras, încuvințând printr-o înclinare a capului.

     Ochii lui Dean s-au mutat automat pe picioarele Irei, învesmântate doar de la coapse în sus într-o rochie vaporoasă de vară. Era suficient de înaltă încât tocurile să nu reprezinte deloc o necesitate, prin urmare sandalele joase cu cureluşe îi veneau minunat. Spre deosebire de Ira eu nu eram la vreo întâlnire, ceea ce mi-a dat libertatea de a purta hainele mele obişnuite. Blugi negri tăiaţi în genunchi, şi un tricou gri ce îmi lasa buricul descoperit, pe care era imprimat ostentativ numele unei trupe.

      Am zâmbit când Dean s-a repezit în întâmpinare ei, sufocând-o cu o îmbrăţişare ce se prelungi pe câteva zeci de secunde. Am răsuflat uşurată când mie mi-a adresat doar un salut si un zâmbet crispat.

—Nu ştiam că vine şi Edris cu tine, a spus Dean.

     Eu am ridicat nevinovată din umeri, în timp ce Ira i-a aruncat o privire mustrătoare.