Au mai ramas două săptămâni până la sfârșitul clasei a X-a, simt că relaţia mea cu Adrien devine monotonă. Pentru el sunt doar Marinette, colega să împiedicată, probabil și ciudată. Este timpul să mă concentrez pe ce este important, școala, măcar pe ultima sută de metrii, și Buburuza, Parisul are nevoie de mine, iar eu, concentrata pe Adrien, era cat pe ce să dau greș în încercarea de a deposeda demonul Akuma. Noroc cu Motan Noir, partenerul meu miraculos. La început, Motan Noir filtra cu mine, deși credeam că doar face pe cuceritorul, am ajuns la concluzia că este cu adevarat îndrăgostit de mine, adică de Buburuză. Îl iubesc pe Motam Noir, dar noi doi nu vom fi niciodată împreună, nici măcar nu știu cine este el cu adevărat, deși sunt foarte curioasă să îi aflu identitatea.
Gândurile îmi sunt întrerupte de către telefonul gălăgios, îl apuc și observ că mă apelează Alya, cea mai buna prietenă pe care o poate avea cineva. Iau telefonul și răspund tăcută.
Convorbire telefonică:
A: Alo, pământul catre Marinette?
M: Bună...Bună, Alya.
A: Oh, micuța îndrăgostită se gândea la Fat-Frumos? *râzând*
M: Nu, Alya, gata cu Făt-Frumos, m-am săturat, gata! *nervoasă*
A: Ah,am înteles, încă o criză de a ta. *râzând și mai tare*
M: Vorbesc foarte serios. Cred că a venit timpul să mă maturizez, să uit de Adrien și să înteleg ca nu sunt de nasul său, trebuie să... *intreruptă de catre Alya*
A: Trebuie să ieșim,să vorbim, să ne relaxăm. La 4 vin să te iau,ok? M: Ţi-am zis vreodată că ești grozavă?
A: Nici n-aveam nevoie de confirmarea ta, știam deja asta. *râzând*
M: Tot modestia rămâne punctul tău forte, dar daca nu vrei sa întârzi, eu voi închide, trebuie să mă pregătesc.
Spun și închid telefonul. Fata asta mereu mă face să mă simt mai bine. Are dreptate, am nevoie să ies și să îmi iau gândul de la baiatul de care sunt îndrăgostită de doi ani, trebuie sa mă maturizez și să mă obișnuiesc cu gândul că nu am nicio șansa cu un astfel de băiat, are o mulţime de admiratoare, probabil mult mai admirabile decât mine.
