Insemnarile unei criminale

I -O ZI DE NEUITAT

La nevoie îmi scot vechiul jurnal cu date importante pentru a citi și apoi nota tot ce sa mai întâmplat.
Flashback
24.06.2007,vineri seara
Bună! Numele meu este Irina. Am 5 ani. Sunt din Marea Britanie. Așa bun...
Mă ridic patul meu moale și pufos deoarece îmi e sete. Mă duc în bucătărie unde îmi văd părinții vorbind. Mă dau mai în spate și mă ascund tacticos după o ușă.
*Discuția*
Mama: Dragule! Știi...Irina trebuie lichidată așa cum a spus Andrew. Știi doar ca nu îi va conveni să vadă că Irina este în viață.
Tata: Dar draga mea...! Știi e singurul nostru copil fie el și adoptat.
Mama: Da..dragule...știi doar cum va reacționa Andrew când își va da seama. Nu e de joacă cu el.
Tata: Dar...
Mama: Fără ,,dar'' că nu e nuntă. Mă rog...hai la ea cât doarme...poate o fi mai ușor...ce pot spune...
*End conversation*

În cămară am găsit un mic cuțit. L-am luat în mânuța mea mică și albă. Mâna îmi tremura cu frică și deodată în camera mea se aude mama țipând la tata. Acum e acum.Jeleeu. Ce? Îhh mă rog...
Urc și îl observ pe tata care de fapt nu e tata cu un cuțit înfipt în piciorul stâng. Intru val-vârtej în camera și arunc cuțitașul în mama nimerind tacticos creștetul capului. Înainte de aș da ultima suflare spune parcă șoptit ,,O să regreți Irina Smith, o să regreți amarnic!''. Gândul meu era în cu totul altă parte și nu am observat că tatăl meu își scoase cuțitul din picior si apoi pregătindu-se să îl înfigă în mine. Îmi scot cuțitașul din așa-zisa mea mamă și il arunc cu precizie in așa-zisul meu tată.
După toată activitatea îmi iau păpușa preferată și plec în pădure. Mă așez lângă un copac și încep să plâng. Deodată lângă mine apare un om cu un cuțit.
J.T.K.:-Hei! Go to sleep!
Eu:-Hm...hmmm bună! Spun eu indiferenta.
J.T.K:-Dar ce faci tu în pădurea asta? -.- nu știi că temutul Jeff the killer se plimbă în această pădure?
Eu:- 1. Eu mi-am omorât părinții și de aceea stau aici. Nu am ce face.
2. Cine e ăla?
J.T.K:-Eu sunt! Cel mai temut criminal din lume!
Eu:-Da Da bine cum zici Tu..
J.T.K.:-HAI LA SLENDS LA CONAC!
Plecăm în fugă ca descreieratii si ajungem în fața unei poiene foarte drăguțe. Stăm 5 minute si intrăm. În fața mea apare un bărbat înalt fără expresie facială. Am rămas împietrită. Din cate am înțeles că îl cheamă Slenderman.
Eu:-Bună!😃
Slends:-Bună! Câți ani ai?
Eu:-5 ani! Mi-am omorât părinții!
Slends:-Păi în cazul ăsta ai o camera la etaj.
Eu:-Care?
Slends:-Doi!îmi răspunde acesta ci în zâmbet cald.
Eu:-Și hainele mele?
Slends:-Jefffff!
Jeff:-Da!
Eu:-Știi casa de lângă pădure?
Jeff:-Da stiu! Ce e cu ea?
Eu:-Hainuțele mele! Te duci să mi le iei?
Îl rog cu o voce dulce.