Locul in care stateai altadata,
A ofilit ca o petala uscata
Si e gol.
Aerul ce-l respir, rece si amar,
Imi vajaia cu furie, dar in zadar.
Pentru ca e gol.
Cerul senin, albastru si pal
Ca un obiect arhetipal,
E si el gol.
Locul pastrat special pentru tine,
Ce credeam ca mereu iti va apartine,
Acum e gol.
Drumul ce-l faceam mereu cu sufletul tremurand,
De emotie ca te voi revedea in curand,
Acum e gol.
In parcul tacut, inca se mai afla banca noastra,
Domnind departarea ca o pasarea maiastra,
Dar ce pacat, caci locul nostru cald, plin de amor,
Acum e gol.
Durerea ce ardea vie in sufletul meu,
Ca o arma in mana unui zmeu,
A lasat in urma un loc gol.
Totul e un gol, desertic, uscat,
De parca nimic nu a existat.
Totul e sterp, lipsit de suflu si de sens
Si ma intreb: a fost real acest Univers?
E vremea
E vremea sa privesti la soarele ce-asfinte,
E vremea sa graiesti, dar fara de cuvinte.
E vremea sa gasesti in orice vietate
Sufletul pierdut in murmure si soapte.
*
E vremea sa astepti o clipa de tacere,
E vremea sa stergi lacrima de durere,
E vremea sa-ti ridici privirea spre cerul plumburiu
Spulberand cu un suras orizontul cenusiu.
*
E vremea sa revii la ce conta odata,
E vremea sa-ti pastrezi inima curata.
E vremea sa te pierzi intr-un apus portocaliu,
A sosit clipa sa iesi din Universul tau pustiu.
Enigma de cerneala
Nu mai inteleg ce vrei, ce spui
De fapt, nicicand nu am stiut.
Prin mii de versuri dorinte supui,
Cioplind iubirea ta de lut.
*
Ce incerci sa spui atunci cand taci?
Construind enigme de cerneala
Cu viata ta ce vrei sa faci?
Te lupti, te zbati in indoiala.
*
Iar eu, a cui sunt? A ta iubire
Ori a nimanui, pierduta in neant?
Volumul "Orizont cenusiu"
Începe de la început
