"Dincolo de real"

Capitolul 5

- Uitate pe unde mergi ca data viitoare sa nu mai dai in oameni ci in statui ca sa le mai si platesti. am spus eu in timp ce ma ridicam in fud cu mana la cucuiul de pe frundea mea in timp ce aveam ochii inchisi.

    Cand i-am deschis l-am vazut pe Spencer care se ridica de la podea. Adica

- Buna Spencer scuze de exprimare dar fac urat cand ma loveste cineva iar eu nu pot sa ma apar si ajung la podea. am spus eu.

- Nu-i nimic. spuse Spencer in timp ce imi intinde mana ca sa ma ridic. Ce faci aici? ma intrebat el.

- Am venit sa iti spun ca nu voi putea sa vin la intalnirea de disera pentru ca am un bal la scoala si ma intrebam daca vrei sa mergi cu mine. sa fii partenerul meu la bal.

    M-am uitata la Spencer si parea nedumerit. Oare ce insemna asta? Nu intelegea ce este acela un bal, oare? Dar vocea lui ma trezi din gandurile mele.

- Da.

- Poftim? Ce ai spus?

- Am spus ca voi veni cu tine la bal doar daca dupa ce se termina vei veni si tu cu mine undeva. Intr-un loc foarte frumos si special pentru mine.

- Bine, voi veni.

- Super.

- Dar te avertizez daca vrei sa-mi faci ceva rau eu nu sunt persoana potrivita, ai inteles?

- Da. Dar de ce ai crede ca ti-am face vreun rau?

- Pai stiu multi baieti care folosesc fetele pentru amuzament iar apoi le lasa frangandu-le inima.

- Dar eu nu sunt asa, crede-ma.

- Vreau sa te cred dar nu pot fi sigura.

- Ok, vrei sa inteleg ca tu nu ma placi. a inceput el sa tipe la mine.

- Ba sigur ca da, numai ca... dar deodata ma intrerupse Spencer.

- Numai ca ce? Numai ca ma minti de ingeata apele.spuse el in timp ce pleca.

- Nu, Spencer, eu...

- Nu vreau sa mai aud niciun cuvant de la tine. Vreau sa pleci de aici cat ma repede cu putinta.

- Specer, stai! Eu nu am vrut.am spus eu in timp ce alergam ca sa-l prind.

- Nu ai vrut sa ce? Sa... am spus el in timp ce s-a intors.

    Atunci s-a produs un lucru magic. Acel lucru magic din viata oricui care ti se intampla doar atunci cand este cu persoana potrivita. Eu am ajuns fix in fata lui atunci cand s-a intors si lucrul magic s-a produs. Ne-am sarutat. Dar nu a fost un sarut fals sau doar din intamplare a fost un sarut tandru plin de dragote care imi  facea piele de gaina. Era un sentiment nou pentru mine. Nu il mai simtisem niciodata pana acum dar nu era ceva rau era chiar ceva de bine. Era un seniment minunat. Era, era nici nu pot sa exprim in cuvinte. Stiam doar ca o simt si asta era tot ce contaza. Stiam ca e acolo ca ma protejeaza si ca ma iubeste si ca va fi mereu acolo pentru mine. Iar acest fapt ma convins sa cred  ca el este potrivit pentru mine si este cel pe care l-am ales. Este si va fi mereu pentru mine acel el care mi-a facut inima sa tresara cand ma luat in brate. El este acela care m-am facu sa ma indragostesc de el de prima data cand l-am vazut in vis. El este acela pe care il vreau sa imi stea alaturi, sa ma protejeze si sa ma iubesc. Pe scurt el este totul pentru mine.

 

    La un moment dat se termina dar nu eram suparata eram chiar bucuroas pentru ca si el si eu eram bucurosi. Eu eram bucuroasa deoarece cu siguranta Spencer nu mai este suparat pe mine si va vrea sa vina cu mine la bal.

    Deodata acesta ma lua in brate. Nu stiam de ce dar simteam ca e de bine.

- Emma, imi pare sincer rau ca m-am indoit de tine. Nu trebuia sa ma comport asa. M-am purtat ca un copil si stiu asta. Nu stiu ce mi-a venit nici nu stiu de ce am facut asta.

    Atunci m-ai lipit buzele de ale lui pentru cateva secunde.

- Dar acum stiu. Am facut-o pentru ca te iubesc. Si pentru ca am vrut sa fii a mea. Nu as putea suporta gandul ca nu esti cum mine, nu as putea. Si am vrut de mult sa te intreb...

- Da. am raspuns eu repede. Vreau sa fiu cu tine la fel de mult cat vrei si tu sa fii cu mine. Si vrea sa iti spun in cel mai onest mod cu putinta ca... atunci m-am uitat fix in ochii lui negri ca noaptea de care ma indragostisem pana peste cap ...te iubesc si te voi iubi mereu pana moartea ne va desparti.

   

    Atunci  ne-am imbratisat asa de strans incat nu mai puteam sa rasuflu dar nu mi-a pasat. Mi-a pasat doar ca sunt langa peroana potrivita. Iar atunci asta era tot ce conta.

La un moment dat ne-am dat drumul si m-am uitata la ceas. Cand am vazut era ora 6.30 p.m.

- Deci Spencer vii cu mine la bal? l-am intrebat.

- Sigur ca da. Bune atunci.

- Vrei sa te coduc pana acasa la tine pentru ca asa pot sa stiu si eu unde stai ca sa stiu de unde sa te iau.

- Bine atunci.

     Eu si Spener am mers spre casa. In drum prea ea Spencer era putin nedumerit probabil fiind ca nu mai vazuse ''Lumea Oamenilor'' pana acum dar orice ar spune sti ca ma iubeste si cu siguranta ar trece peste asta. Pana la urma am ajuns in fata casei mele.

- Aici locuiesc eu. am spus. Multumesc ca m-ai consus si nu uita sa fii aici la 8.30 p.m.

- Sigur, nu am sa uit dar, Emma pot sa te intreb ceva?

- Sigur. Poti sa ma intrebi orice fara sa te jenezi.

- Bine dar sa nu te superi pe mine, da.

- Sigur.

- Tu locuiesti langa muritori?

- Da, cred ca da.

- Deci o sa mergem la un bal al muritorilor?

- Da. Te deranjeaza in vreun fel? am spus eu speriata.

- Nu, numai ca tu nu esti ca ei. Tu esti speciala.

- Stiu asta.

- Nu in felu acela. Tu chiar esti speciala pentu ca probabil esti o fiinta magic pentru ca ai putut sa treci prin portalul dintre acesta lumea si lumea mea.

- Stiu asta dar ce pot sa fac acum? am spus putin dezamagita.

- Te-ai supart, nu-i asa?

- Nu, numai ca nu suport gandul ca parintii mei s-ar putea sa nu fie parintii mei naturali pentru ca eu ii iubesc, Spencer, ii iubesc. spunand asta am izbucnesc in plans.

- Imi pare foarte rau Em dar asta este crudul adevar. Si chiar daca vrei nu il poti schimba.

- Stiu asta si sunt mandra de viata mea.

- Atunci ce zici sa te opresti din plans si sa incerci sa te sinti bine, Ok.

- Bine daca zici tu.

- Ok, atunci te las. Ne vedem. Pa!

- Da, pa!

  Dupa ce l-am vazut plecand am intrat in casa si am ramas cu spatele pe usa. Staim ca are dreptate despre familia mea si restun dar nu puteam face fata la toate astea. Totul a venit si s-a intamplat prea repede pentru mine. Si nu stiu daca voi putea face fata.

Atunci am luat mult aer in piept si am dat totul afara. Apoi am incercat sa ma calmez. M-am uitat la ceas si mai erau doar 15 minute pana cand Monica va veni ca sa ne pregatim pentru bal asa ca m-am pus pe canapea si am incercat sa ma linistesc.