Directorul

Capitolul 1-NOUA LOCUINŢĂ

Eram în maşină, şi ca de obicei cu căştile în urechi ascultînd Zara Larson-Never Forget You. Ne-am pornit pe la 9:30 iar acum era 19:18 şi am obosit ca pe dracu' chiar daca nu m-am mai sculat de aproape 11 ore nu îmi mai simt fundul şi e o senzaţie a mama măsii de neplăcută.

Ar fi trebuit să ajungem de mult în *noua casă* din Seattle dar nu prea aveam norocul ăsta. Străzile erau pline cu maşini care mai de care şi pot să jur că am văzut deja vreo 10 mai la fel strîmbînd de fiecare data din nas.

Am tresărit neimperceptabil simţind un bîzîit în căşti. Nici nu ştiu cînd l-am pus la vibraţie. Am răspuns la apel cu un mic zîmbet pe buze văzînd cine e.

-Bryy! mi-a ţipat cît a ţinut-o gura.

-Hoow how fatoo,ia-o mai uşor,i-am răspuns rîzînd.

-Nu îmi spune tu mie să o i-au mai uşor, adică tot tu pleci şi tot tu mă dojeneşti hă?

-Bine bine Melody am înţeles,ce vrei? Am spus dîndu-mi ochii peste cap ştiind bine că încă mai este supărată în legătură cu plecarea mea.

-Cum adică ce vreau? Să îmi povesteşti,cum e acolo?

-Nu ştiu,nu a-m ajuns încă. Drumul e destul de lung şi foarte aglomerat. Dar de cum ajungem te sun eu ok?

-Ah drăcie'!

-Hă? Ce ai?

-Pufulete tocmai mi-a degustat piciorul şi doare ca dracu'!

Am început automat să rîd amintindu-mi de titirezul ăla împieliţat.

-Adica Jaguar.

-Da da, cum spui tu.

-Mai are apucături pramatia aia dungată? Am întrebat înca rîzînd închipuindu-mi toata şcena ditre cei doi.

-Şi încă cîte! Dacă era dupa mine îl duceam demult la un adăpost, nu înţeleg de ce ai insistat atît.

-Nici să nu te gîndeşti. Dacă nu îl adăposteam murea în locul ăla. Să ai grijă de el Mell. Şi să nu-ţi vină prin cap să îl duci într-un loc ca acela.

-Normal că o să am grijă de pufulete Bry, nu îţi mai face atîtea griji.

-Mersi.

-Ok, trebuie să plec să hrănesc şi să spăl fandositul .Dacă mai stau mult rămîn făra picior. Mi-a răspuns indignată.

Mi-am dat ochii peste cap.

-Bine paa şi să îl săruţi pe Jaguar din partea mea.

Am închis apelul simţindu-mă deodată mult mai bine.

Adevărul e că mereu m-a făcut să rîd şi să zîmbesc în hohote. E cea mai buna prietenă şi am mare încredere în ea. Şi că am şi mai vorbit mi s-a făcut teribil de dor de toţi prietenii mei pe care i-am lăsat în urmă. Dar acum că ne vor despărţi mii de kilometrii ar trebui să mă adaptez mediului fără ei şi simt că nu v-a fi aşa de uşor.

Am oftat adînc închizîndu-mi ochii şi scufundîndu-mă cu totul în muzică.

***

-Scumpo trezeşte-te.

-Hă? Ce? Cum? Am zis încă ameţită de pe somn.

Mi-am masat ochii şi am auzit-o pe mama cum a început să rîdă de somnolenţa mea punîndu-şi mîinile în sîn.

-Am ajuns scumpo.

M-am ridicat şi am ieşit din maşină cu un căscat lung făcînd-o pe mama să rîdă iar.

-De ce rîzi? Am întrebat-o încruntată.

-Eşti foarte dulce cînd te trezeşti. Mi-a răspuns zîmbind.

I-am întors zîmbetul şi am analizat împrejurimile mai atent.
Era chiar foarte frumos. Casele mari şi frumos amenajate în exterior şi pun pariu că şi în interior. Un drum larg si foarte lung, şi pe deoparte şi de de alta a sa doua rînduri de case.Mi-a atras atenţia una ce era pe partea stîngă a rîndului. De o culoare alb imaculat şi cu uşile şi ferestrele negre. Era splendidă iar ori cine o fi locuit acolo trebuie să fie vreun bogătaş.

-Scumpo ce faci? Nu vii să mă ajuţi?

-Ba ba ,scuze, vin.

Am luat cele două bagaje şi geamantanul din maşină cît timp mama punea maşina în garaj. M-am întors şi am observat acum pentru prima dată casa în faţa căreia parcasem. Nu era aşa mare ca cea la care mă uitasem dar nici cea mai mică. Dar era la fel de frumoasă. Cu două etaje şi de o culoare maro foarte deschis. Iar uşa şi cele cîteva ferestre cafenii. Ca şi toate celelalte avea un stil galant şi surprinzător de plăcut.

Cînd a venit mama ne-am îndreptat spre casă şi am întrat. Era chiar mai mare înăuntrul ei.

-Îţi place?

M-am întors spre ea şi am văzut-o foarte neliniştită şi curioasă aşteptînd răspunsul.

-Da. Nu este cum mă aşteptam,adică nu credeam că v-a fi atît de mare şi minunată! Îmi place chiar mult.

-Oh scumpo,mă bucur. Ştiu că nu îţi este uşor să îţi leşi toţi prietenii şi să te muţi într-o altă ţară dar o să ne descurcăm împreună bine?

Am dat aprobator din cap zîmbind şi îmbrăţişînd-o aşa cum nu o mai făcusem chiar de mult.Relaţia dintre mine şi mama este una foarte strînsă,mereu ne încurajăm şi ne ajutăm una pe cealaltă. Ştiu că nici ei nu îi este uşor să crească un copil care nu este cel mai cuminte şi ascultător ,dar acum sunt conştientă că trebuie să mă schimb ca să nu creăm conflincte, ce nu se termină niciodată bine.

M-am retras uşor din îmbrăţişare sărutînd-o pe obraz.

-Camera mea unde e?

-Eşti nerăbdătoare hă?

-Mai întrebi? I-am răspuns uitîndu-mă viclean la ea.

A începu să rîdă făcîndu-mi semn spre scări.

-Cum ajungi sus a doua cameră pe dreapta.

Mi-am luat bagajul şi am urcat pe scări întrînd în cameră după instrucţiuni. Ca şi în toată casa lipsea mobilierul iar în mijlocul camerei era doar o saltea,o perna şi o plapumă. Era destul de mare şi predomina culoarea cafenie-deschisă pe parchet iar albă pe pereţi.

Mi-am lăsat bagajul lîngă uşă şi m-am culcat pe saltea. Era forte moale,cu siguranţă mama o pusese aici. Am închis ochii oftînd prelung şi gîndindu-mă la ce mă aşteaptă. Ce obstacole se vor mai ivi în calea mea, ce personalităţi o să cunosc şi or să mă cunoască pe mine. Şi mîine e ziua în care oficial îmi schimb viaţa. Plec la o şcoală nouă, voi face lucruri pe care probabil nu le-am mai făcut pînă acum. Ştiu că va fi greu. Dar trebuie să fiu puternică.