Stăteam visător pe o bancă străjuită de crengile unui pin bătrân. Am tresărit deodată auzind cântecul vesel al unui telefon. Mi-am îndreptat privirea spre locul de unde răsuna acel cântec. La telefon a răspuns ea: o fata cu ochii luminoși ca cerul senin, ca apele mării mângâiate de soare. Avea un zâmbet plăcut care îi dezvăluia firea vesela si prietenoasa. Părul ei blond, asemenea unor raze de soare îi învăluia chipul delicat. Fara sa vreau am auzit cum se plângea celui cu care vorbea la telefon faptul că nu știe cum să învețe la chimie, pe care nu o poate înțelege. Am decis să mă folosesc de acest lucru pentru a o cunoaște. M-am apropiat cu sfială, neștiind cum o să reacționeze, i-am spus că sunt pasionat de "chimie" si ii pot dezvălui tainele acestei "științe". Inițial, m-a privit cu surprindere, dar a acceptat cu zâmbetul pe buze, cam neîncrezătoare. Astfel,a început o prietenie care s-a consolidat în timp, căci am descoperit in ea o ființă deosebită de care nu vreau să mă mai despart niciodată.
