We've updated our Content Guidelines.
Review the latest guidelines to keep sharing stories safely.

1

163 15 9
                                        


Bleah, camera asta deja mă scoate din sărite. Măcar astăzi o să scap o perioadă de aici...deja nu mai suport. Îmi trag tricoul şi nişte pantaloni pe mine când se aude uşa care scârţâie apoi se închide asta însemnând că a intrat cineva şi acel cineva nu era decât asistenta.
"Bună dimineaţa domnule Min."

"Nu mă lua cu domnule Min. Am abea 16 ani, mai câta 17!"

"Bine."
Mă ajută să mă pun în scaunul cu rotile apoi mă duce până în camera de reanimare unde o să îmi petrec câteva ore. Deschide usa de pe care iese o femeie în vârstă apoi intrăm noi. Către noi se apropie un băiat cu pielea mai bronzată, mai înalt decât mine mi se pare şi destul de bine făcut...sincer să fiu, părem de aceeaşi vârstă.
"Tu ar trebui să fi Min Yoongi aşa e?"
Tonul vocii lui era foarte jucăuş dar şi serios. O amestecătură între copil nebun şi barbat serios.
"Da, eu sunt!"

"Încântat, eu sunt Hoseok dar toţi îmi spun Hobi!"

"Încântat Hobi!"
Asistenta ne lasă singuri iar Hobi mă duce până la nişte bări orizontale de fier. Mă ajută să mă ridic de pe scaun şi îmi explică cum va decurge treaba. Încerc să merg şi fac ce mi-a explicat el dar fiindcă am stat o perioadă mare în pat m-am dezechilibrat la primul pas, norocul meu că e el aici.
"Nu te speria. Hai, mai încearcă. Sunt în spatele tău."
Fac aşa cum îmi zice şi reuşesc să fac 5 paşi dar durerea mă împiedică să mai continui. Cad pe covoraşul care era acolo şi îmi las capul în jos de ruşine.
"Foarte bine Yoongi. Dacă o să o ţi tot aşa o să facem progrese mari."
Se aşează încet lângă mine şi cu o mână îmi ciufuleşte părul. Îmi întorc privirea spre el care avea tipărit un zâmbet foarte mare pe faţă...o să mă înţeleg foarte bine cu el.
___după 6 ore___
Ziua mea cu Hobi s-a terminat şi mă 'plimbam' cu căruciorul până la camera mea. Intrăm înăuntru şi mă ajută să mă întind în pat.
"O să mai stau mult aşa?"

"Normal o să mai ai tija în picior o săptămână sau două."

"Ahhh drace!"

"Stai calm. Într-o săptămână te vei duce la şcoală."

"D...deja?"

"Da, doctorul zice că nu mai sunt probleme doar că trebuie dinou să 'înveţi' să mergi."

"Ohhh, păi asta e bine nu?"
Nu apucă să spună ceva că uşa camerei se deschide şi intră doctorul.
"Min Yoongi, ai un vizitator!"
Eu un vizitator? Doamne fereşte. Mă ridic cât de cât cu ajutorul lui Hobi care îmi ciufuleşte părul şi pleacă, în uşă dând de vizitatorul meu.
"Anneyong idiotule! Ce mai faci?"

"Ce pana mea faci aici Jimin?" răspund destul de iritat

"Cum adică ce fac aici? Am venit să îmi văd fratele."

"Eu nu sunt fratele tău! Marş dracu de aici!"

"Tu mie nu îmi spui marş! Te pot băga în comă dinou. Vezi tu la şcoală...acolo nu mai scapi."

"Ai venit pentru ceartă? Să şti că nu am chef!"

"Hai bă..."

"Bă du-te de aici! Să mor eu că nu te mai suport."

"Vrei să mori?"

"Jimin du-te dracu de aici!"
Jimin părăseşte camera destul de furios. Mă întorc cu capul la perete şi adorm gândindu-mă la ce s-a întâmplat.

AntoniaPusu StefaniaPusu poftim capitolul. Ştiu că l-aţi tot aşteptat dar acum nu mai trebuie 😂😂

You've reached the end of published parts.

⏰ Last updated: Jun 23, 2016 ⏰

Add this story to your Library to get notified about new parts!

Cică suntem fraţi Stories to obsess over. Discover now