Nepotrivire de Caracter

Capitolul 3 - Ajutor, mă violează!

— Ba nu e consumat. Nu s-a întâmplat nimic între noi. Ți-ai pus căciulița și ai adormit.

— Păi și cine mi l-a scos?

— Eu, doar nu era să te las să dormi cu prezervativul pe dânsa.

Sunt un tâmpit.

— Avem timp să o consumăm acum, spun și mă arunc asupra ei trântind-o pe pat.

— Nu! țipă ea zbătându-se. Dă-te jos animalule. Ajutor, mă violează! strigă ea nervoasă.

Îi acopăr gura cu mâna și o privesc speriat.

Futu-i! Asta îmi lipsește.

— Termină, nu-ți fac nimic. Am glumit ce naiba.

— Du-te dracului cu glumele tale! șuieră ea.

— Calm roșcato! Nu e cazul să mă jignești. Nu mă cunoști!

— Tocmai dragule, de asta îmi permit oricum nu o să te mai văd niciodată așa că pot să spun ce vreau.

— Ba nu, te înșeli, suntem căsătoriți și așa vom rămâne.

— Poftim? Cred că tu nu ai înțeles, nu pot rămâne căsătorită cu tine! Eu peste o săptămână fac nuntă. Trebuie să anulăm hârtia asta!

Planul B în acțiune!

Știam că este o idee proastă, Robert și planurile lui, mă gândisem la câteva răspunsuri negative, la câteva replici acide dar, nu mi-a trecut prin cap că ar putea fi logodită.

Îmi e milă de tine scumpo, dar de mine mi se rupe sufletul.

— Nu ai de ales scumpa mea, spun cu răceală, eu nu accept anularea. De divorț nici nu se pune problema.

Sonya începe să clipească foarte repede și se sprijină de perete, expresia ei este una de tristețe, nu ciudă, nu furie, nu ură, ci tristețe pură. Atât de răvășită pare că aproape îmi pare rău de ceea ce urmează să fac.

— Nu poți să îmi faci una ca asta. Eu nu voi fi salvarea ta, ai greșit persoana scumpule. Nu mă vei folosi pe mine ca să scapi de nunta ta. Nu mă interesează ce probleme ai sau de ce ești obligat să te însori, pur și simplu nu mă interesează.

— Dacă nu o faci, dacă nu mergi cu mine, voi lua hârtia asta cum spui tu și i-o voi da logodnicului tău.

Ei dacă până acum era tristă acum pare o fiară scăpată din cușcă. Se repede asupra mea trândindu-mă pe pat și începe să mă lovească cu palmele. Nici nu știu cum să mă apăr de avalanșa de lovituri. Aș putea să o arunc de pe mine ca pe o jucărie de plastic, dar aș răni-o mai mult ca sigur, aș putea să o prind de încheieturi dar la viteza cu care își mișcă mâinile nu cred că aș reuși mare lucru, fapt pentru care mă decid să o las în pace.

Oricum nu are nici o șansă să scape de ceea ce am plănuit eu măcar atâta satisfacție să aibă.

— Nemernic tâmpit, ești nebun de legat dacă ai impresia că o să îmi distrugi viitorul, idiot notoriu ce ești! strigă ea printre lovituri.

O mai las să mă mai lovească de câteva ori în speranța că poate se răcorește sau obosește sau îi trec dracii, dar nu dă semne că s-ar opri prea curând. Îmi sare țandăra și o prind de mâini fixând-o cu privirea.

— De ajuns, Sonya! Gata, termină! Crezi că daca mă lovești rezolvi ceva? Nu ai de ales, trebuie să accepți, altfel știi ce se va întâmpla.

— Nu pot, te rog! Îl iubesc pe Stewart și el mă iubește pe mine, suntem făcuți unul pentru celălalt. Nu îmi poți distruge viața pentru a-ți fi ție bine, șoptește mai calmă, două lacrimi mari alunecând pe obrajii ei.

Probabil și-a dat seama că nu rezolvă nimic cu forța și a trecut la varianta doi, șantajul emoțional.

Cam ceea ce fac eu acum dar într-o formă mai delicată.

— Nu merge cu mine, Sonya. Poate funcționează cu iubitul tău care este îndrăgostit de tine, dar la mine nu are efect, spun rece ferindu-mi privirea.

Sunt mai slab ca o femeie, pe dracu nu are efect, încă două lacrimi și mă topesc exact ca un om de zăpadă.

Alte lacrimi nu mai văd, și-a șters urmele lăsate de celelalte și a început să se îmbrace în liniște.

Mă urăște cu siguranță.

— Situația asta nu va dura pentru totdeauna să știi.

— Va dura suficient cât să fiu nevoită să anulez nunta și să-l pierd pe Stewart.

— Nu anula nimic, amân-o.

— Pentru cât timp?

— Șase luni! spun serios. Șase luni și ești liberă să pleci.

— Și eu ce-i voi spune iubitului meu?

— Inventează ceva, voi femeile sunteți experte, spun și mă feresc la limită de pantoful cu toc cui ce se îndreaptă direct spre capul meu.

— Ești un porc! Nu știu ce a fost în capul meu când te-am cules de pe drum. Trebuia să te las acolo, poate crăpai. Sunt o proastă, faci un bine omului și uite cum te răsplătește...

Ușa camerei se deschide brusc iar ea își întrerupe asaltul.

— Sonya, cumnățica mea favorită, izbucnește Robert și se apropie de ea cuprinzând-o în brațe.

Sonya este prea șocată că să mai spună ceva, se lasă îmbrățișată fără să scoată un sunet. Rezistă cu stoicism asaltului lui Robert iar când acesta o eliberează își proptește mâinile în șold.

— Nu-mi spune, tu ești fratele șantajistului ăsta!

— Robert Dawson la dispoziția ta. Nu sunt fratele sunt prietenul cel mai bun.

— Și unde erai aseară când prietenul tău se însura cu o necunoscută?

— Eram ocupat, încercam să îmi găsesc și eu o soție, spune el vesel.

— Să vă ia naiba pe amândoi! strigă ea și iese val-vârtej pe ușă lăsându-ne cu gurile căscate.

Și acum ce mă fac? Trebuie să fug după nevasta mea.

Acesta este noul capitol. Sper să vă placă. Dacă da, atunci aștept părerile voastre.

xoxo.