Huh. Era vara, anotimpul preferat pentru oricine : căldura, vacanta, concedii, timp petrecut cu familia, prietenii, iubiti sau iubite. Si ca-n orice poveste soarele straluceste, pasarile canta, toti sunt fericiti. In afara de mine. E naspa sa fi eu. Sunt un ocean plin de amaraciune, genul acela de fiinta incapabila sa perceapa fericirea, prietenia si orice sentiment frumos. Pot percepe tristetea, tradearea, singuratatea tot ce e rau. Inca de mica eram singura, tot timpul, lupul singuratic am fost si voi fi mereu, chiar daca nu eram in totalitate singura, asta simteam.
Cum am mai zis, a apaut acel tip, el a pornit un foc de tabara in mine, nici pe dracu o scanteie amarata. Simteam ceva ce nu simtisem niciodata, o fantezie incredibila parca scoasa dintr-un basm, inima-mi bubuia intocmai ca o toba ce bate-n ritmul vietii, ce bate pentru un singur om, degetele-mi tremurau, emotia ma cuprindea, e ceva frumos, sibtil, nu multi sunt in stare de asa ceva. Simteam iubirea, el a fost singurul care mi-a oferit fericirea, dar care mi-o putea lua in orice moment cu doar cateva cuvinte mai dure ce au rolul sa-mi strapunga sufletul intocmai ca un glonţ cu calibrul 22. Vara ne-am inteles bine, totul era perfect, eram fericita, dar ceea ce e frumos nu dureaza, toti stim asta.
Dintre atatea fete frumoase, bunoace cu forme perfecte pe placul oricarui baiat la varsta adolescentei, o fata cu o varsta inaintata, faţă perfecta si puterea de a satisface placerile trupesti, cum m-am putut gandi ca m-ar vrea pe mine? Asta-i prostia din mine, a aparut o data cu iubirea asta tampita, totodata, a aparut o cearta intre noi, ca prieteni, a aparut si o iubita (sall Dede). Eram complet pe dinafara, ma depasea, universul meu se prabusa peste mine. Greu de crezut ca am plans dupa omul ăsta o luna de zile, greu de crezut ca am implorat iertare o luna de zile si doar dupa o scurta exprimare sincera a sentimentelor mele, printr-o minune data de la 'Zeul Sarmalelor' m-a iertat.
Uau eram fericita. Dar nu facusem totul singura. Imploram cu ajutorul unei fete care m-a gasit pe un grup in suferintele mele, si ca o tipa draguta ce era a incercat sa ma ajute, ea e Iasmina, fata careia ii datorez cele mai multe lucruri, si uneori mi-e frica ca nu voi putea sa-i intorc toate favorurile, mi-e frica de momentul in care prietenia noastra se va termina, nu vreau sa o pierd. Iasmina e o blonda cu ochi albasti, putini pistrui vara, are un corp finuţ, frumos la vedere, forme aceeptabile pentru o fata de numai 14 ani. Are un caracter de milioane, si nu merit nici un sfert din bunatatea si prietenia ei.
Viata merge inainte de fiecare data indiferent de piedicile care ti se pun, omul ăsta (Stoie) m-a ranit destul, oricum nu e gata, il stiu doar de 6 luni, 6 luni in care am vorbit cu el cu lacrimile cazandu-mi din ochi precum o ploaie de tristete si durere profunda. Eram distrusa complet, suparata, rupta-n doua de realitatea adevarata si cu nervii la pamant.
