Iubire la prima...călărie

Noi începuturi

- Dar va avea instructorul grijă de tine.

- Aşa a spus mama! Apoi către nenea de după teancul de foi: două abonamente pentru începători, vă rog. I-a zâmbit, năruindu-mi astfel visele că-mi voi putea cumpăra rochia albastră cu volănaşe din dantelă şi sandalele care se potrivesc perfect cu ea din banii ce trebuiau să-mi mai rămână după ce-i plăteam câteva ore de plimbare cu un ponei.

- Stai, abonament? Am făcut ochii mari. Adică trebuie să vin cu tine aici în fiecare săptămână? Am ridicat vocea, făcându-l pe domnul de lângă noi să se uite ciudat la mine.

- În fiecare zi, mi-a răspuns Alessia cu o faţă nevinovată.

- Abonamentul pentru începători este valabil o lună de zile în care puteţi veni când vreţi. Vă voi da şi un program cu orele la care vor fi disponibili instructorii, dar mai întâi vă rog să-mi spuneţi numele, prenumele şi data naşterii, a continuat acel domn cu o veselie ce mă făcea să par o acritură doar pentru că surioara mea m-a băgat o lună la echitaţie. Lângă grajduri. Cu cai. Care put!

- Rebecca şi Alessia Gold, i-am răspuns morocănoasă, continuând apoi cu data naşterii, acceptând în sfârşit ideea că trebuie să vizitez acel loc zilnic timp de o lună şi aproape că m-am obişnuit şi cu mirosul.

- Vă rog să semnaţi aici domnişoară Gold. Mulţumesc! Iar aici, ne-a întins două cartonaşe cu numele noastre scrise pe ele, sunt abonamentele voastre.

- Mulţumim! I-am răspuns amândouă privind abonamentele.

- Nepotul meu va fi instructorul vostru, dar până îl anunţ vă las cu Sam care vă va ajuta să vă pregătiţi caii. A! Am uitat programul.

   Răscolind prin hârtiile de pe birou ne-a întins o foaie pe care era scris programul de la „Grajdurile de aur”, apoi ne-a condus la un teren împrejmuit cu garduri de lângă grajduri, unde ni l-a prezentat pe Sam şi l-a rugat să ne ajute până se întoarce nepotul lui.

   Presimt că asta va fi o zi lungă... După entuziasmul Alessie când Sam i-a adus un ponei alb cu coada maronie, iar mie un cal negru ce se uita urât la mine, mi-am dat seama că va fi şi prima zi de chin din acea lună.

          David

 

   Tatăl meu e cel mai mare ameţit! Mă trimite de o mie de ori în biroul lui după o mapă albastră, dar dacă îi spun că nu e, păi nu e! Bine... de două ori, dar nu sunt orb, iar acea mapă nu e.

   Intrând pentru a doua oară în ultimele cinci minute în biroul lui, am dat cu ochii de ceva albastru ce semăna perfect cu o mapă ce stătea pe birou. Îşi bate joc de mine... sau sunt eu prea aerian. Am luat mapa şi am ieşit din birou, trântind uşa în urma mea. Becca, Beckie, Becks ce-mi faci. Nu ştiu de ce, dar numai la tine m-am gândit de când am plecat ca un fraier uituc ce sunt din acea cofetărie.

   M-am dus să-l caut pe tata, dar mi-a apărut bunicul în cale, vrând să vorbească cu mine.

- Îi duc eu asta lui Bill, mi-a luat mapa din mână. Tu de-te până afară că te aşteaptă doi clienţi.

   Mi-a făcut cu ochiul şi m-a bătut cu palma pe spate, apoi a plecat. Nici nu m-am mai obosit să-l întreb ce clienţi, aşa că am ieşit, privind în pământ în timp ce mă gândeam la... Becca. Nu știu ce  făcusem că parcă îi şi auzeam vocea spunând ceva de genul „Eu nu mă urc pe chestia asta. Pute!”. Ce-o fi însemnând şi asta.

   Înseamnă că îţi pierzi minţile, David.

   Mi-am scuturat capul ca să revin la realitate, iar când mi-am ridicat privirea am rămas şocat de această realitate. În faţa mea erau Sam şi... Becca, care stătea cât mai departe de Black, cel mai blând cal pe care îl avem, iar lângă ei, Alessia, care mângâia unul dintre ponei pe coamă.

   Când prietenul meu, Sam m-a văzut, a răsuflat uşurat şi mi-a făcut semn să mă apropii.

- David, frate, tu eşti cu începătorii. Sunt ale tale. Eu n-am atâta răbdare. M-a bătut pe spate, apoi a plecat, lăsându-mă singur cu o Rebecca uimită şi Alessia care mi-a sărit imediat în braţe.

- David! Ce mă bucur că tu eşti instructorul nostru.

   Râzând, am sărutat-o pe frunte, apoi m-am ridicat şi am privit-o pe Becca în ochi.

- Bună! I-am spus zâmbind.

- Bună, mi-a răspuns ea, încă uimită.

Rebecca

Nu-mi venea să cred că David stătea fix în fața mea. Adică îmi doream atât de mult să-l revăd și mi se părea imposibil. Până atunci.

-Ce faceți voi aici?zise el, zâmbind și ciufulind-o pe Alessia, în joacă.

-Eu am convins-o pe Beckie să vină cu mine, rânji sora mea , mândră.

-Atunci ar trebui să-ți mulțumesc, nu?îi făcu el cu ochiul, iar sora mea făcu o reverență, ca o prințesică.

-Plăcerea a fost de partea mea.

Am zâmbit și eu, privindu-l cum așeza șaua pe Black, calul pe care urma să urc, și cum îl mângâia pe bot pe poneiul Alessiei.

-Tu știai de asta?i-am șoptit eu surorii mele, încercând să nu mă fac auzită și de David.

-Puțintel, spuse ea, clipind des.

-Ești incredibilă, am zis, dându-mi ochii peste cap. Nu de alta, dar nu voiam să mă vadă entuziasmată și să zică ”Ți-am spus eu că-ți place de David. Ți-am ziiiiiiiiiis!”

-Știu. Doar nu credeai că destinul v-a adus împreună azi sau alte aiureli, nu?râse ea. Adică, mă rog, o fi fost destinul atunci, la mall...

-Ale!m-am răstit la ea, făcându-l pe David să se întoarcă și să mă privească.

-Ce? Sări ea, ca arsă.

Am vrut să mă iau de ea puțin, dar mi-am dat seama că n-avea nici un rost. Trebuia să-i dau satisfacție, să-i arăt că tot planul ei funcționase.

-Cum îmi stă părul?am întrebat-o, făcându-i cu ochiul.

Întreaga ei față se lumină, iar zâmbetul ei larg îmi dădu de înțeles că prinsese aluzia.

-Perfect!spuse ea, sărindu-mi în gât și pupându-mă pe obraz.

În clipe ca acestea, mă consideram o norocoasă că aveam o soră micuță, care să mă salveze.

”Sorry că am întârziat puțin cu postarea acestui capitol, însă eu și XoLadyA suntem studente și a fost o perioadă destul de aglomerată pentru noi. Sperăm să vă placă și așteptăm părerile voastre. Chiar ne-ar prinde bine. 

PS. Cassie în dreapta:D