Moon Light

Luna apare pe cer ca o regina a universului vesperal. Al universului meu. Luna ma linisteste intotdeauna. O privesc si sper ca atunci cand dispare sa ia cu ea toate grijile. Grijile, gandurile pe care i le daruiesc in speranta ca le va pastra in taina. Din pacate asta e tot ce pot face. Ma intorc cu spatele la luna si la cer apoi intru inapoi in camera inchizand usa balconului dupa mine. Mi-as dori ca atunci cand mor sa ma pot transforma intr-o stea si sa pot privi luna in continuare fara sa fiu tulburata. Ma asez pe pat in timp ce imi prind parul saten si lung intr-o coada de cal. Sting lampa si ma las prada viselor.

-Mayra...Mayra...aud soptind o voce.

Ma aflu singura intr-o camera intunecata. Pereti cenusii plini de panze de paienjeni ma inconjoara din toate partile. Ii privesc mai atent in speranta de a gasi o usa, dar degeaba. Sunt izolata in camera asta.

-Mayra...se aude aceeasi voce, dar de data aceasta mai tare. Se apropie. In umbra zaresc un om cu o masca alba pe fata.

Imi simt mainile racindu-se si inima incepand sa bata mai tare. Omul cu masca inainteaza din ce in ce mai mult. Dintr-o data se opreste si se uita atent la mainile mele. Rapid imi indrept si eu privirea in acelasi loc. Din palmele mele ies fara oprire scantei argintii orbitoare si aud o sunet cunoscut.E soneria telefonului meu.

Deschid ochii si realizez ca totul a fost un vis. Unul foarte ciudat. Oare cine era omul cu masca si ce voia de la mine ?Si acele scântei argintii iesind din mana mea... Imi iau repede jurnalul si notez visul. Nu vreau sa-l uit si il pot folosi chiar la cartea la care lucrez. Poate fi un inceput foarte bun. Prinsa in gandurile mele despre roman, am uitat ca trebuie sa plec la scoala. Cu o viteza ce m-a uimit pana si pe mine in cincisprezece minute eram la masa imbracata in uniforma ce consta in blugi negri si un tricou sau o camasa alba. Am optat pentru tricou, mai ales ca luna mai si-a facut deja aparitia.
Imi savuram ceaiul cand imi aud telefonul sunand. Inchid , dupa care imi iau ghiozdanul si geaca si ies afara. Cu toate ca este mai, ai zice ca e martie. Asfaltul este umed si arata de parca tocmai s-a topit zapada. Deschid poarta si o vad pe Katy, o prietena buna de-a mea. Am vorbit tot drumul despre tot felul de lucruri banale: scoala, teme, lectii si pentru ca suntem clasa a noua, despre balul bobocilor. Abia astept!

Ajunsa la scoala ma asez in banca, observand ca in banca de langa mine se afla un baiat pe care nu l-am mai vazut pana acum. In comparatie cu mine care am pielea alba , el este putin mai bronzat, dar ochii lui caprui si parul saten sunt asemenea mie. Este de altfel si putin mai inalt. Am decis sa il ignor si sa ma asez in banca. Profesorul de matematica apare peste cateva minute si incepe ora. Primul pe care il scoate la tabla este baiatul cel nou.

-Cum te cheama? il intreaba profesorul.

-Holden,raspunde el. Holden South.

Interesant nume,remarc eu in gandul meu. Profesorul ii da o problema, pe care eu din banca o rezolv cu usurinta. El rezolva o parte, dar il vad ca s-a incurcat intr-un anumit punct.

-Imi poate spune cineva ce urmeaza? Mayra?

Nici macar nu am ridicat mana, dar la matematica mereu sunt pusa in astfel de situatii. Ma ridic din banca si pasesc catre tabla. Holden imi da markerul in mana in timp ce se uita in ochii mei si eu in ai lui. Are niste ochi de un ciocolatiu atat de frumos! Ma intorc si termin problema dupa care ne asezam din nou in banci.

Restul orei a fost plictisitor fara ca nimic interesant sa se intample, inafara de privirea lui Holden ce simteam ca ma arde .Clopotelul suna si ne ridicam cu totii din banci. Mi-am deschis telefonul si am inceput sa merg pana cand m-am lovit de cineva si am picat jos.

-Scuze! spune o voce.

Ridic ochii si il vad pe Holden care se uita atent la mine.

-Esti bine?ma intreaba ingrijorat. Te-ai ranit?