Stau în pat și încerc să-mi amintesc cum ne-am cunoscut, dar nu pot să-mi amintesc nimic. De ce este viața așa de nedreaptă?
Vreau să-mi amintesc ziua în care te-am întâlnit pentru prima dată. Încerc iar și iar, mă las pe spate, închid ochii și încerc iar. Tot ce mi-ai spus încerc să creez o amintire pe care am uitat-o deja.
Mă trezesc ca dintr-o visare urâtă, se pare că iar am adormit încercând să-mi amintesc de tine. De ce nu pot să te vad în memoriile mele? De ce trebuie să fie așa?
Oare tu-ți mai aduci aminte de momentul în care ne-am întâlnit? Ști cum arătam, cu ce eram îmbrăcată și ce spuneam? Eu nu pot să-mi mai amintesc, mă doare prea tare de fiecare dată când încerc. Acum nu mă mai lasă să văd nici poze cu tine, îmi fac rău încercând să=mi amintesc de vremea când eram toți trei împreună.
Dar totuși nu au dispărut cu totul, încă îmi mai apar frânturi de secvențe sau poate este doar dorința mea de a retrăi acele momente.
YOU ARE READING
3 NU ESTE ÎNTOTDEAUNA UN NUMĂR!
RandomAm crezut că vom putea rămâne împreună mereu, că nimic nu ne va despărții, dar m-am înșelat. Tu ai vrut să ne părăsești încă de la început! Ai crezut că nu o să ne dăm seama că tu nu mai ești cu noi? Că nu o să vedem diferența dintre tine și iluzi...
