Human Error

Royal Dream

       Când am ajuns la Royal Dream simțeam cum toate privirile sunt ațintite asupra mea. Nu eram cea mai iubită persoană de acolo, deoarece am oprit majoritatea atacurilor vampirilor asupra oamenilor, iar ei au fost obligați să-şi găsească o altă sursă de alimentație.

       Poate ca le-a fost greu sa gasească a altă sursă și îi înțeleg...și mie mi-a fost. O perioadă nu m-am mai hrănit, iar asta a fost foarte greu. 

       Încercam să evit toate privirile care mă priveau cu ură, iar Cristina știa că nu-mi place locul ăsta. Nu era unul din locurile mele favorite. Și probabil eram moartă de mult dacă nu eram verișoara lui Jesse. Mulți se tem de el, fiind cel mai bătrân vampir care există.  

       Încercam să mă comport normal, dar privirile rele care mă înconjurau mă făceau să mă simt intimidată. Dintr-o dată am simțit o mână pe umărul meu și m-am întors speriată pentru a vedea cine e. Era Bella...prieten lui Jesse. De când mă știu, Jesse e cu ea și mereu a iubit-o mai mult ca pe oricine. S-au mai certat din cauza fapului că Jesse era mai mereu plecat, iar într-un timp ea credea că Jesse nu-i mai acordă atenție. Asta l-a durut pe Jesse, l-a făcut să se simtă slab o perioadă, cu toate că era cel mai bun dintre toți.

-Nu trebuie să îți fie frică de atmosfera de aici. Îmi spune Bella, pe un ton calm în timp ce își aprinde o țigară.

       Cu toate că e vampir, fumează. Era un obicei pe care îl avea înainte de a fi transformată. Ea nu este un original, Jesse a transformat-o cu câțiva ani în urmă...cum spuneam o iubește foarte mult.

-Știu. Spun în timp ce mă întorc spre ea și îi zâmbesc.

             Ne așezăm la o masă, iar Cristina se duce să ia ceva de băut, mai exact o pungă cu sânge pentru mine sau poate chiar două.

-Tu ce faci pe aici? O întreb pe Bella care se uita așa blând în jurul ei.

-Îl aștept pe Jesse. Va ajuge și el aici din moment în moment. Spune, iar un sentiment de frică parcă mă învăluie.

           Nu că mi-e frică de Jesse, doar că de data asta știu sigur că se va enerva. Mi-a zis foarte clar să sta departe de partea trupelor alfa. Nu l-am ascultat, doar că povestea nu e că m-am dus pe teritoriul lor, povestea este că eram la alergat prin pădure, iar Augustin, un vampir care mi-a promis că mă va omorî, m-a atacat. Nu mă așteptam ca un vârcolac să îmi ia apărarea, dar chiar așa a fost. Augustin m-a pus la pământ și încerca să-mi rupă gâtul, iar din senin a apărut un vârcolac și l-a sfâșiat. Eram speriată în acel moment și nu reacționasem nici cum. Vârcolacul se transformase în forma lui umană, era dezbrăcat, m-am uitat la el preț de câteva secunde, după care mi-am întors privirea rușinată de faptul că mă holbasem la corpul lui. El luase perechea de pantaloni pe care surprinzător n-o sfâșiase, după care venise la mine. Mă ajută să mă ridic, după care mă privea atent în ochi, mă simțeam intimidată de situație, știam că e vârcolac, dar nu știam că face parte din trupele alfa.

-Iar ai intrat în belele? Mă întreabă Bella trezindu-mă la realitate din gândurile mele.

-Într-un fel...