Neprevazut

Îl urasc!

Mă întorc și era Max
Eu: Ce vrei?
M: Pleci fără să-mi spui "pa"?
Mă încrunt așteptând să-mi dea drumul.
M: Hooo, ca nu te mănânc! Fata pădurii! țipă atât de tare încât cred că l-a auzit toata școala.. Buna treaba, Max!
În momentul următor reușesc să fug fiind urmărită de rastele colegilor mei....
Ajung acasă, urc la mine în cameră și încep să plâng.
Eu: Nu mai vreau să-l văd niciodată! Ce i-am făcut eu lui?! De ce-mi face asta! toate întrebările mele au răspunsul la Max, dar n-am de gând să mă duc la el nici în ruptul capului!
Stai..eu de ce plâng? De ce să plâng din cauza lui??? " Plângi pentru că îți place, îți place de el, îți place că oarecum îți acordă atenție.. Pur si simplu îți place, prostănaco!" ..ahhh! Conștiința tâmpă.. Tocmai m-am făcut proastă singură, no? Tâmpenie!

Perspectiva lui Max

"De ce ai făcut-o de râs pe biata fată? Ce ți-a făcut ție? N-ai văzut cum se uita speriată la tine?! Bravo, Max, ai ajuns să sperii fetele, bravo!" mai taci, conștiință proastă! Sau..poate ai dreptate.. De ce am făcut asta? "Pentru ca îți place de ea, helău!" nu, nu, nu, nu, nu! Eu, Max?! Să mă îndrăgostesc de o fata noua...adică pe bune..ce are ea si n-au celelalte, e la fel! "Zău?! Are modul ăla în care te privește și îți face ziua mai bună. Zâmbetul cu care te poate face fericit numai uitându-te la ea!" fie...dar eu tot nu mă îndrăgostesc de ea, ea ar trebuii sa se îndrăgostească de mine. Offf...
Se aude soneria.
Trebuie să fie Alisha, sigur e supărată că am lăsat-o balta azi..îi trece ei.
Deschid ușa :
A(Alisha): Iuby, cum ai putut?! M-ai lăsat singură azi...Doamne, ai habar cât de mult m-ai rănit, nu știu daca o să te pot ierta! și începe spectacolul... O face pe supărata..
Eu: Scuze, dar am uitat, uite acum am niște treabă chiar mă grăbesc, mă revanșez altă dată!
A: Dar, Iuby..nu apucă să termine fiindcă o dau afară și închid ușa.
Aleluia! Am expediat-o!

Perspectiva Adei

E ora 19, eu stau încă în vârful patului, nu mai plâng doar reflectez asupra celor întâmplate.. Încerc să găsesc un răspuns la întrebările mele..în zadar. Îmi vibrează telefonul, am un mesaj. Număr necunoscut.. Hmmm "Stai departe de Max și păzește-ți spatele! Nu te mai avertizez a doua oară!" Wow prima zi la liceu se termina cu amenințări . O sun pe Em.

Em: Alo!
Eu: Hei, ce faci?
Em: Bine ..dar tu nu cred că faci așa de bine, corect?
Eu: Corect... Poți venii la mine? Am nevoie să vorbesc cu cineva !
Em: În 10 minute sunt acolo!
Eu: Perfect! Dar intra direct, nu sunt în stare să mă ridic să-ți deschid.

În mai puțin de 10 minute apare Em, speriată și agitată de parcă o urmărea o fantomă!
Em: Scumpi, ești bine? No, adică ce întrebare e si asta?! Ce ai pățit? De ce plângi?
Eu: Max...spun printre lacrimi. Ii povestesc tot ce mi s-a întâmplat.
Em: Îți place, nu? se uita la mine cu o sprânceană ridicată.
Eu: Nu! și arunc cu o pernă după ea. Ne luam la bătaie cu perne. Eh..măcar asta ma face sa mai uit.
Em: Am adus ciocolată și filme de comedie! Hai să ne uităm!spune entuziasmată.
Eu: Em, eu....
Em: Fără obiecții! treci pe canapea și taci.

Cred că am adormit la jumătatea filmului. Ne trezim pe la 7:30 grăbite să ajungem la școală cât mai repede. Mă îmbrac cu niste blugi negrii rupti și un tricou albastru deschis, îmi ondulez vârfurile ca de obicei, puțin tuș și parfum. Acum sunt gata.

La școală

Toată lumea se uită la mine și la Em dar pe ea puțin o interesează. Am intrat la prima oră, am întârziat puțin desigur că n-am scăpat de întrebările profesorului "De ce ați întârziat?" , " Părinții vostrii știu?", "Să nu se mai întâmple!". Eh, soarta si destinul. Ne îndreptăm spre ultima bancă ( era singura bancă liberă) și trec pe lângă banca lui Max care îmi pune piedică și cad lovindu-ma la cot.
P(Profesorul): Domnișoară, nu te-ai trezit? Nu vezi pe unde mergi?
" Ce naiba?!! Max mi-a pus piedică! Serios, nu a văzut! E culmea!" mă ridic și mă așez lângă Em.
După ora merg direct la cabinetul medical pentru a-mi dezinfecta rana, doctorul mi-a pansează.. Nu pot să spun că nu-i dureros..
Ies pe hol unde dau nas in nas cu Max și trupa lui de maimuțe de la circ
M: Vai, prințesa s-a lovit? Doale? ( întreabă cu o voce de bebeluș prefacut) Vrei să pupe mama? întreabă ironic. Râde împreună cu maimuțele și pleaca.
Eu nu mă pot abține și încep să plâng.
Trec în fugă prin fața lor și mă duc în spatele școlii unde dau frâu liber lacrimilor....
La un moment dat simt o mână caldă care pa trage într-o îmbrățișare... Mă uit si rămân uimită!

Acesta a fost și capitolul 2. Sper ca v-a plăcut și îmi cer scuze pentru greșelile de exprimare sau cele gramaticale. ❤
Săptămâna viitoare aflați cine a îmbrățișat-o pe Ada! Până atunci vreau să -nu spuneți părerea voastră despre carte..ținând cont că e prima. Pe curand!❤❤❤