15 ani, o groaza de prieteni noi, teme nefacute, prima iubire. Cam asa decurge primul an de liceu din viata fiecaruia. Daca stau bine sa ma gandesc, asa speram sa fie. Oameni noi in jurul nostru, un baiat sau o fata care sa ne tina treji noaptea si sa ne faca sa uitam de noi, poate si niste teme ignorate pentru a iesi la un suc cu cel mai bun prieten. Hmm asta suna destul de bine. Ei bine, Abby nu numai ca spera la asa ceva, ba chiar isi dorea din tot sufletul. Dupa 8 ani petrecuti intr-o clasa de prefacuti, tot ce voia era o clasa noua, cu oameni noi, profesori noi, lume noua. Abby nu era genul de fata pe care sa o placa toata lumea. Era timida, ba chiar foarte timida la inceput. Nu iti puteai da seama de asta tot timpul pentru ca avea stofa de fata dura si indiferenta aproape mereu. Nu era nici cea mai frumoasa, ochi verzi, par saten. Fata tipica.
Gata cu descrierea lui Abby. Unde ramasesem? Ah da... prietenii. Abby nu prea avea asa ceva. Era singura de cele mai multe ori si ii placea asta. Desigur, isi dorea sa aiba un grup de prieteni cu care sa se certe daca sa mearga la mall sau in parc, dar oamenii nu prea pareau sa o placa. Cateodata se intreba cu ce greseste. O sa revenim la asta pe parcus, dar acum hai sa incepem.
Prima zi de liceu. Nu cunostea pe nimeni. In jurul ei era plin de baieti si fete care se imbratisau spunandu-si ' Ah ce bine imi pare ca suntem in aceeasi clasa' cand pe fata lor se citea mai degraba ' Trebuie sa te suport inca 4 ani? '. Abby statea si se uita la ei sperand sa nu vada pe nimeni cunoscut si se pare ca ea chiar nu cunostea pe nimeni.
- Hei! Eu sunt Jo! Se pare ca vom fi colege de azi, care este numele tau?
O voce subtire ii intrerupse gandurile. Se uita la banca din dreapta ei si vazu o fata cu vreo 10 centimetri mai mica decat ea, cu parul roscat si ochii negri uitandu-se la ea zambind. Inima a inceput sa-i bata tare. ' wow...ce fata draguta' se gandea.
-..Abby.
Doar atat a reusit sa spuna. Parca voia sa o imbratiseze si sa ii multumeasca pentru ca a venit sa o salute
- Jo! Hai pana--
Din spatele lui Jo s-a auzit o voce mai groasa. Era un baiat inalt, slab si cu obrajii extrem de rosii.
- Derek! Ea e Abby . Abby, el e prietenul meu cel mai bun, Derek. Am fost colegi din clasa a sasea.
-Ah si tu trebuie sa fii colega noua si foarte singuratica despre care am auzit. De ce nu vii sa stai cu noi? i-a spus Derek.
Abby nu a mai apucat sa zica nimic ca restul colegilor s-au inghesuit sa o cunoasca pe colega misterioasa despre care nimeni nu stia nimic.
In seara aceea, cand s-a pus in pat, zambetul nu disparea de pe buzele ei. In sfarsit si-a facut prieteni. Jo parea o fata super amuzanta, iar ele doua aveau asa de multe in comun, pe cand Derek, el era in centrul atentiei. A durat doar cateva ore si a devenit cel mai popular din noua clasa, Jo era putin suparata pe el ca le-a dat pe spate pe toate fetele din noua scoala chiar in prima zi, dar ce era de facut. Baiatul era frumos si fetele au sarit pe el.
Mai apoi a intalnit si un alt baiat pe nume Patrick. Din cate a inteles era iubitul lui Jo. Statea si se gandea cat de norocoasa era Jo: avea un iubit si un prieten pe care ar sari orice fata, era frumoasa, inteligenta, si pe langa asta avea cel mai frumos zambet. Dupa o secunda a realizat cat de norocoasa era ea pentru ca a gasit acesti oameni. Va avea un grup de prieteni pentru prima data in viata ei.
