Dark Shadows

Capitolul 2

M-am trezit intr-un pat destul de confortabil. Stateam pe o lenjerie alba, aceasi culoare ca a pernelor. Nu stiu mai exact daca ma aflu intr-o casa sau apartament, dar avand in vedere marimea lui, tin sa cred ca e o casa. M-am tot gandit..nu am prea dormit toata noaptea din cauza baietilor astora, care m-au rapit. Urasc cuvanrul asta, pur si simplu ma simt infricosata din cauza lui. Mai ales cretul acela, nu plang dupa numele lui, care arata destul de bine. Pun pariu ca nu are deloc personalitate, nu stie sa se comporte sau lucruri normale pe care un om ar trebui sa si le asume. Imediat usa s-a deschis si l-am vazut intrand calm, ca deobicei.

-Poti sa te imbraci, dar fa-o repede caci ma plictisesc asteptand, spune el iar eu ma uit dezgustata.

-Mai exact, unde mergem?

-Vezi tu, asta-i partea enervanta, cand vorbesti. Asa ca taci, spune clar si rastit.

Oh, omul asta poate fi mai rau de atat? Dupa ce ca m-a adus intr-un loc ciudat si m-a rapit, nu-mi poate spune unde mergem, serios?

M-am imbrcat asa cum mi-a spus, cu un tricou negru pe care l-am gasit in sifonierul de langa pat si blugii mei de ieri. Am coborat jos si l-am vazut stand pe canapea, apoi s-a ridicat si mi-a facut semn sa il urmez, probabil pana la masina.

Cum am spus, am urcat in masina, drumul fiind linistit. Niciunul nu a scos vreo vorba, pana cand cretul a oprit masina si s-a uitat la mine asteptand.

-Ce facem aici? intreb eu nedumerita, vazand un magazin destul de mare.

-Pai, ai de gand sa mananci azi? spune el si eu imi maresc ochii, wow, ma mir ca nu ma lasa sa mor de foame. In scurt timp a sosit cu un sandwich pe care mi l-a dat, iar eu fiind infometata aproape ca nu mai aveam suflu din cauza gurii mele pline. Am ajuns din nou de unde am plecat, casa cretului si m-am decis sa-i spun cate ceva din cauza comportamentului sau rece.

-Baiatule (ugh chiar am spus asta?) daca nu ai mai complica lucrurile si m-ai lasa sa plec, as spune ca nu ti-as dezvalui identitatea.

-In primul rand, nu stii nimic despre mine, iar in al doilea rand, nu ma cheama 'baiatule' si am un nume.

-Oh da, si care-i ala?

-Ramane un secret, spune el si imi face cu ochiul ranjind.

-Atunci ramane 'baiatule', spun si ma opresc cand un ciocanit la usa se aude.

-Du-te in camera, vin si eu imediat, spune el. Am facut cativa pasi pana nu am mai fost in raza sa vizuala, dar ceva m-aoprit, ceva care imi spune sa raman si sa ascult. Pana la urma..nu e o idee rea. Ce se poate intampla?

-Care-i treaba Harry? Am auzit ca ai companie noua, a ras bolnav al unui baiat.

-Da, am, gelos?

-Sigur, fix pe asta as fi eu gelos. Am venit sa-ti spun ca trebuie sa plecam, mafia rusa se apropie frate, iar noi tot incetinim..

-Ce?! Zayn, suna-l pe Sams si anuntal! El o sa stie ce sa faca..in plus, nu pot pleca, trebuie sa o obisnuiesc pe tipa cu toate astea.

-Da, Harry si-a gasit o noua jucarie, spune acest Zayn iar inima mi s-a oprit din batut. Doamne, jucarie?! Nici nu vreau sa-mi imaginez cate tarfe a folosit baiatul asta, Harry

-Termina, ce crezi, ca o sa ma comport cu ea cum o faceam cu bunica?! Inca un lucru, spune oprindu-se pentru putin timp, Liam mi-a spus acum cateva zile ca Robert este in New York, cum naiba a ajuns asa repede mafia rusa aici?

-Nu stiu, am inteles ca relatiile intre Robert si Michel sunt destul de bune, dar trebuie sa ne dam seama cum vor ei sa ne pacaleasca..

-Michel? Tipul ala obserdat si psihopat care imi provoaca scarba?

-Cine nu iti provoaca scarba tie, Harry? Oricum.. pana si Amber iti provoaca, nu-i asa?

-Da, nu stiu...

-Oh, fi serios! Este doar o fufa care vrea atentie, ai gusturi bune, spune Zayn iar eu am inceput sa rasesc de la furie. Cum mama iarta-ma poate sa vorbeasca asa despre mine?!

-Nu spune asta Zayn, am cele mai bune gusturi, spune si rad amandoi. Doamne, exista ceva mai obsedat si toxic decat conversatiile de genul?

-Si ce o sa faci cu ea?

-Nu stiu.. asta-i treaba mea, ma ocup eu de muschii ei, spune Harry .

Deja ma simteam slaba, ma simteam de arca toata lumea a cazut peste mine. De ce tocmai eu? Dintre atatea fete de pe Pamant, eu. Cea care isi vedea de scoala, care avea o familie si prieteni. Niciodata nu o sa mi-o iert pe asta, am lasat un maniac sa ma rapeasca. M-am asezat pe pat, deja nevrand sa mai ascult conversattia lor. Harry mi se pare un tip care i-a lucrurile neinserios. Probabil ca nu stie ce este viata, cum se traieste ca un om normal. Sigur el are distractia si euforia in sange, dar un om normal nu face chestii de genul.

Fac pariu ca tot ce face grupuletul sau este sa omoare si sa se distreze la petreceri, de aceea imi este scarba de ei...

Ceva ce a sunat ca un bipait mi-a atras atentia..era un telefon, si nu era al meu. A continuat sa bipaie timp de 2 minute, deja nervii urcand in sus si in jos prin corpul meu. Nu am suportat, si stiu ca nu este bine ce fac dar vreau sa-l sting. Am mers catre birou si am luat telefonul in mana cand am vazut un mesaj de la un baiat pe nume Louis. Am fost prea curioasa si am deblocat telefonul, si Slava Cerului ca Harry nu si-a pus cod.

,,Harry, frate, nu avem timp de pierdut, omoar-o pe Amber acum!"