Văd ceru-n flăcări (oh hold)

unu

M-am întors o secundă să-i mai văd o dată chipul roșu de furie și apoi am fugit mai departe chicotind la modul în care-l făceam să se enerveze. Îmi ridic poalele rochiei gri din praf, ajutându-mă să alerg mai repede și trag aer în piept încercând să-mi calmez pulsul ridicat de alergat. 

Reușesc să trec de câmpia pustie ajungând în centru. 

"Ah, rahat! Azi e zi de piață!" murmur pentru mine și cotesc la stânga spre standul mamei. În timp ce alerg simt cum mă oprește; mă aplec rapid văzând unul dintre carurile cu marfă cum îmi calcă rochia. Trag de ea sfâșiind-o în două, rămânând cu un picior aproape dezgolit și fug mai tare. Ochii tipului îi sclipesc în spatele meu crezând că are să mă prindă. 

- Drăcoasă mică, treci aici! se aude printre inspirații zgomotoase.

Mă bufnește râsul la tonul lui grav și încep să simt cum rămân fără aer. "Haide, haide, haide!"

- Ondine! 

Analizez derutată întreaga piață învolburată și reușesc să-l ochesc pe Yannis  după colțul standului lui Frank. Frank era cel mai bun prieten al mamei, cel ce i-a adus mereu dulciuri fratelui meu și cel care mi-a strecurat mereu cărți interzise pe sub ochii mamei. Eu și Yannis îl adoram pentru asta, era ca un al doilea tată, având în vedere că tatăl nostru era mereu plecat cu ceilalți negustori.

Le ordon picioarelor să accelereze și îl cuprind într-o îmbrățișare de urs gâfâind obosită.

- Hai odată! aproape că urlu la el.

Mă ia de mână și mă ascunde sub stand. Mă analizează cu ochii lui verzi rapid, ridicând o sprânceană la piciorul meu care ieșea de sub puținul material rămas și observ cum îi scapă un zâmbet.

Deschide gura să zică ceva, dar mă apropii și-i pun repede mâna peste buze șoptindu-i un "șhhh" sugrumat de oboseală. Face ochii mari la mine, în timp ce ne ținem respirația cât tipul ăla trece pe lângă stand mai departe, blestemându-mă.

Îl văd pe Yannis cum râde acum cu poftă.

- Ce ai mai făcut de data asta?

Ridic din sprâncene la el, arătându-mă jignită și surâd la el. În loc de răspund îmi bag mâna pe sub rochie scoțând din dreptul șoldurilor un pumnal împăturit în piele.

- Ce zici de asta? fac, legănând minunăția în fața lui cu un rânjet pe față.

Simt cum mi-l smulge din mână cu admirația întipărită pe față.

- Doamne, ești un geniu!

Mă ridic acceptându-mi cu mândrie laudele și-mi scutur ce a mai rămas din rochie, privind-o cu milă. 

- Dă-mi rochia! îi zic încruntându-mă la bătăturile de pe picior.

Se uită la mine cu ochii goi, vinovați. 

- Hă?

Încremenesc și-mi mut ochii veninoși de la picioarele mele spre fața lui aproape roșie.

- Yannis!!

Își acoperă fața cu mâinile și-mi bâlbâie ceva ce pare a fi scuze pentru memoria lui de scurtă durată și faptul că a uitat iar partea aceea din plan care îmi salvează integritatea.

- Și cum se presupune că merg acasă?! Pe jumătate dezbrăcată? țip la el mustrându-l cu privirea.

- Nu te-a deranjat să ALERGI prin TOATĂ PIAȚA pe jumătate dezbrăcată!

Îmi dau ochii peste cap și mă apropii de el periculoasă.

- Asta pentru că nu era mama acolo să mă vadă...