Ellie Karon, locuiește în periculosul oraș New York. A crescut cu legile strâzii în sânge.Frumoasă, ochi albaștri, iubitoare de motociclete. Dar soarta îi întoarce planul vieții cu 180°.La aniversarea ei de 20 de ani, află că face parte dintr-o fami...
-Cum să ne ajutați !? Nu doriți să vă plimbați în grădină ? zice bătrânica.
-Asta e pe lista mea de activități pe mâine. Îmi place să gătesc, vă rog ! Mă plictisesc de moarte pe lângă aristocrați ! Se cunoaște de la o poștă că nu fac parte din ramura asta superioară, zic și mă bosumflu.
-Cum așa ? întreabă bătrâna aducându-mi un pahar de suc.
-Acum două zile aveam două slujbe și locuiam într-un apartament din zona periculoasă a New York-ului. Am crescut cu legile străzii în sânge, apoi apare bunicul cu " draga mea nepoata, nu am știut de tine până acum, condoleanțe pentru mama ta ". Mai bine condoleanțe pentru anii pierduți din viața mea, nu voi ajunge niciodată ca sora mea mai mică. Mă lăsați să fac ce îmi place ? întreb clipind des. Suntceamaibunălingușitoarecândfacpevictima !
-Of, bine ! Dar dacă dăm de belea ? zice bătrâna.
-N-au decât să mă certe pe mine. Mersi ! zic și sar în sus de bucurie.
-Dar vei merge să iei prânzul cu ceilalți ! zice ea punându-și mâinile în sân.
-Sigur ! Acum dă-mi ceva de făcut ! zic și bat din palme.
-Ce zici dacă tai ardei și morcovi ? mă întreabă ea.
-Sigur ! zic și mă așez la masa imensă din mijlocul bucătăriei. - Dar dumneavoastră cum vă numiți ?
-Eu sunt Fiona, zice ea punându-mi în față un castron cu ardei și morcovi curățați.
-Îmi place ! Aveți nume de zână ursitoare, îi zâmbesc sincer .
-Doamne ce îngeraș de fată ! Ești o dulce ! Ești deja o aristocrată veritabilă, ai o inimă mare. Asta e mai important ca toate manierele, zice ea ciupindu-mă de obraz.
-În sfârșit am găsit pe cineva care nu se ia de părul meu, zic încet apucându-mă de tăiat.
-Am o curiozitate, de ce ? mă întreabă Fiona.
-Mă caracterizează ! Și se asortează cu tatuajul, zic încet.
-Tatuaj ? Sigur a durut. Pot să îl văd ?
-Sigur ! zic și îi întind mâna dreaptă, unde am făcut un tatuaj destul de caracteristic : cheia Sol, de unde pornește linia caracteristică pulsului .
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-Ce reprezintă ? întreabă ea și observ că Leonard e încă aici, chiar privind și el spre tatuaj.
-Când a murit mama, un singur lucru m-a ajutat să nu intru în depresie sau în ceva mai rău, muzica - formații cum ar fi Linkin Park , Muse , The cab sau The Script. Tatuajul mă ajută să nu uit suferința de atunci, să nu o iau pe o altă cale, una mai întunecată.
-Și ai reușit să rămâi bună ! zice ea zâmbindu-mi cald.
-Doar de dragul mamei, Anaissa, zic și oftez.
-Acum îl ai pe tatăl tău, Robert ! E un tip de treabă, zice Fiona
-Dar absent în continuare. Dar nu privi în trecut, căci vei rata viitorul, zic și îi zâmbesc .
Când m-am uitat în jur, Leonard ieșea pe ușă. N-are decât ! Trăim într-o țară democratică.
După jumătate de oră, la insistențele Fionei, care mă vede ca pe o nepoată, iar eu ca pe o bunică, una super drăguță, am plecat să iau prânzul cu sofisticații ăia. Fiona a fost drăguță să îmi explice de 20 de ori care sunt rolurile la fiecare tacâm în parte. Cine ar crede că există câte o lingură pentru fiecare fel de mâncare ? Eu nu !
Prânzul a trecut fără incidente, dar vă spun sincer, când m-au văzut în pantaloni scurți, tricou și teniși s-au uitat cruciș la mine. Parcă scria pe fruntea mea cu litere mari : EXTRATERESTRU. Zău așa !? Tot om sunt și eu ! Norocul meu că nu sunt o persoană prea vulcanică. Deși, îmi venea să le arunc un cuțit de unt între ochi.
Imediat după prânz, fiecare persoană m-a întrebat ce e cu stilul meu, le-am răspuns mereu la fel : Mă reprezintă !
Aproape s-a întunecat, stau de la prânz afară, în grădina cu trandafiri. Sincer, aș mai sta, dar Leonard a ieșit de după foișor.
-Te-am căutat peste tot ! spune acesta.
-Pe mine ? spun vizibil șocată.
-Da. Cina se servește în jumătate de oră, spune și se întoarce spre conac.
