Bastarda și Aristocratul

" Boșorog " ?

Până la urmă am găsit un loc unde să îmi las motocicleta, iar o domnișoară destul de drăguță mă conduce în " camera mea " - la fel de mare. Îmi lipsește puțin apartamentul meu mic. Am să rămân de dragul bunicului, dar să mor eu dacă voi purta vreo rochie, înafara celei negre alese.
Rosie, servitoarea responsabilă de mine, a dorit să mă lase singură, și îi sunt recunoscătoare. Urăsc chestia asta cu " domnișoară Karon " și treaba cu servitul mă disperă, am și eu două mâini și două picioare. Ce Dumnezeu !?

Am început să despachetez, din nou în două zile și trebuie să recunosc - hainele alese de bunicul sunt un amestec drăguț dintre stilul meu și elegant. Am nevoie de o ocupație și un suc de portocale.

M-am îmbrăcat tot în pantaloni scurți și un tricou, părul doar l-am pieptănat. Ies din cameră și fix atunci iese și vecinul meu de dormitoare. Dintre toate camerele, Leonard Taylor, are dormitorul lângă al meu. Dau să trec pe lângă el, dar mă oprește .

  -Domnișoară Karon !? spune acesta.

  -Ellie, doar Ellie ! spun dându-mi ochii peste cap.

  -Domnișoară Ellie, vreau să îmi cer scuze pentru altercația de mai devreme, spune Leonard inexpresiv iar eu clipesc de mai multe ori.

  -Ooo...genul de boșorog cu maniere, comentez mai mult pentru mine dar se pare că m-a auzit.

  -Boșorog !? Dar câți ani ai, domnișoară ? zice acesta aplecându-se spre mine cu mâinile în șolduri iar eu rămân nemișcată.

  -20, spun sec.

  -Deci eu sunt un boșorog înțepat, iar tu o băbuță alintată ! Deoarece suntem apropiați la vârstă. Eu am 24, domnișoară ! spune acesta îndreptându-și spatele.

  -La prima vedere, păreți mai tânăr de 40 de ani, dar când am spus boșorog, m-am referit la cât de serios sunteți, spun și îi zâmbesc nevinovat.

  -Tot alintată pari, bunicul tău nu a făcut bine să te lase așa liberă ! spune acesta și simt cum îmi crește tensiunea.

  -Nu sunt alintată, nici pe aproape, iar până acum două zile stăteam singură în N.Y., nici nu am știut că am un tată, nici nu mai zic de un bunic. Crede-mă dacă erai în locul meu : mama să îți moară acum 4 ani, să lucrezi în două locuri și să mai mergi și la facultate, nu ai fi rezistat, îți spun sigur. După copilăria ta în puf, nu ai nici un drept să mă faci alintată, îngânfatule ! spun și plec nervoasă.

Ce bădăran ! Auzi !? Alintată ? Mă-sa ! Îngânfat ! Acum chiar am nevoie de un pahar de suc. Am văzut o fată îmbrăcată lejer, un fel de rochie până la glezne cenușie și am rugat-o să mă conducă la bucătărie. Când m-au văzut au vrut să facă o plecăciune.

  -Domnișoară Karon ! Ce faceți aici ? întreabă o bătrânică, sigur bucătăreasa, chiar drăguță, pare genul de bunicuță care te ciupește de obraz și te servește cu fursecuri alături de un pahar de lapte.

  -Doar Ellie, vă rog ! M-am săturat de pronumele astea de politețe, spun exasperată.

  -Domnule Leonard ! Cu ce vă putem ajuta ? spune o fată, iar toate fac o plecăciune.

Mă întorc și în ușă chiar stătea Leonard, cu o față inexpresivă, fără să vreau îmi dau ochii peste cap iar el, observând, ridică o sprânceană privindu-mă perplex. 

  -Vreau să vă anunț că la prânz dorim să mâncăm în sufragerie, spune Leonard serios.

  -Lăsând asta la o parte, pot să rămân cu voi ? Pot să vă ajut la gătit ? Vă rog ! spun făcând ochii mei de cățel plouat.