Îmblânzitoarea de dragoni

I

"Încă un salt" îmi spun, adunându-mi toate forțele pentru un ultim salt. Îmi pregătesc biciul și aștept fiara să se avânte. Mă ridic cu ușurință de la sol, efectuez o rostogolire în mijlocul saltului și aterizez teafără în spatele bestiei. Nu a fost rău, având în vedere că nu sunt cea mai sportivă tipă de la mine din clasă. Un urlet fioros scapă din gâtlejul fiarei și, întorcându-se, se repede cu o viteză uluitoare spre mine.

"E de ajuns, Noli" spun, calmă. Pe dată, dragonul se oprește în fața mea și se așeză docil. Zâmbesc, satisfăcută de antrenamentul de azi, și îl recompensez cu un pește proaspăt și o mângâiere pe capul solzos.

Noli este un mascul dragon. De fapt, nici nu știu de ce îi mai spun mascul. Este oricum singurul din rasa lui, în viață. Solzii albăstrui strălucesc în bătaia soarelui dogoritor de mai. Este încă tânăr, are vreo 4-5 ani. Are un corp suplu, aerodinamic, chiar dacă nu știe încă cum să zboare fără a ateriza într-un lan de porumb al fermierilor din zonă. Nu-l forțez din moment ce învață singur cam cum merge treaba asta , de a fi dragon. Chiar dacă prezintă o incapacitate de a zbura, aripile mândre, mari, dezvoltate, și le ridică întotdeauna să se fălească. Da, e puțin cam narcisist pentru un dragon.

"Frumoasă demonstrație azi" întrerupe o voce cursul gândurilor mele. Recunosc vocea gravă, de bărbat. El ce naiba caută aici? Îmi întorc atenția către moșul care , de fapt, nu e moș. Este înalt, bine făcut pentru un domn de 50 de ani. Are părul tuns scurt, nu prezintă semne de calviție, chiar dacă părul îi este albicios. O barbă scurtă, deasă, îngrijită, îi acoperă jumătate de față. Ochi căprui, pătrunzători, ce nu își doresc altceva decât să pătrundă în adâncul minții mele și să afle la ce mă gândesc eu. Cu toate că poate ghicii ușor.

"Ce vrei?" îl întreb încet și rece. De fapt, știu ce vrea. Dar încă mai sper că vrea să vină să mă întrebe ce fac și nu...

"Parcă am mai avut discuția asta. Minunata bestie din spatele tău este dorința mea supremă" îmi spune, aruncând ocheade lui Noli. Dragonul pufnește și începe să mârâie.

"Las-o baltă, știi prea bine care este răspunsul. Și dacă numai pentru asta ai venit, ai bătut drumul degeaba." Îi spun. Ai crede că l-am refuzat de sute de ori. Ceea ce este adevărat. Ai crede că s-a lăsat păgubaș până acum. Ceea ce nu este adevărat.

"Ziceai că mâine ai ... demonstrația?" schimbă el, non-șalant, subiectul.

"Nu e demonstrație. Știi că particip în turneu." Îi spun rece. Aș putea să îl biciuiesc sau ceva, dar nenorocita de conștiință nu mă lasă. La naiba cu regulile de maniere.

"Și chiar crezi că ai să câștigi ceva? Pe bune Lia, nu ai magie." Pufnește în râs dobitocul de moș.

"Posed anumite calități, pentru cunoașterea ta" i-o întorc eu. Cel puțin asta mi-au spus instructorii în primele zile.

"Calități pe naiba. Haide Lia, hai acasă, mai ai timp să renunți. Chiar vrei să te faci de râs?" spune el cald, drăguț și iubitor. Cel mai prost actor de la Convenția de acum 4 ani și până acum.

"Realizezi că pot mânuii biciul acesta mai repede decât poți tu sării, nu?". Ochii mei de culoarea grâului necopt îi întâlnesc pe cei căprui puri, ai lui. Războiul de privit se termină cu el chicotind și trecând non-șalant pe lângă mine. Vine mâine. Aste e sigur.

Noli mă împinge ușor cu botul lui cald si umed. Îl mângâi ușor.

"Deja ai terminat?"

"Da...." Răspund încet. Lângă mine își face apariția un tip cu vreo 2-3 capete mai înalt decât mine. Poartă o robă de mătase roșie, lungă, cu detalii florale din fir poleit cu aur. Este negricios la față , cu buze mari, voluminoase, și ochi negri. Este totuși plăcut la privire.