Unknown number (volumul 2)

2#

Perspectiva Rossei

Urc sus, deschizand usa camerei lui Matteo si aprinzand lumina. Zambesc cand ii observ chipul angelic si il sarut pe frunte, lasandu-l sa doarma.

-A fost cuminte cat ati stat in oras? il intreb pe Aiden in timp ce ma asezam pe canapea.

-Da. Probabil Matti seamana cu acel Federico, tu erai o nebuna cand eram mici.

-Hei! chicotesc eu, dandu-i un pumn amical in umar.

-Asta-i adevarul, trandafirule.

-Asa ma alinta...el! oftez nostalgica amintindu-mi ce frumos era acum vreo 3 ani si ceva.

-Eu l-as suna daca as fi in locul tau.

-Ba n-ai face-o! il contrazic razand de el.

-Stiu, incercam doar sa te optimizez.

Chicotesc scurt si il imbratisez, spunandu-i mai apoi ca merg la culcare. Cand ajung sus las toate hainele in cosul cu rufe si ma bag in cabina de dus, lasand stropii fierbinti de apa sa stearga orice gand care imi aminteste de el. Insa parca totul e in zadar, orice lucru marunt imi aminteste de el si mai presus de toate, Matteo e cel care ma face sa ma gandesc la Federico de fiecare data cand il vad. In astfel de situatii n-am sa-l pot uita chiar daca o sa merg pana la capatul pamantului.

Las de oparte toate gandurile amare si ies din dus, stergandu-ma si imbracand pijamalele mele. Sting lumina, bagandu-ma in pat si oftand greu, sperand ca maine sa fie o alta zi diferita in care el sa nu imi mai invadeze mintea.

{}{}{}{}{}{}{}{}

-Mamiiiii....sunt trezita de 'ceasul' meu plin de energie dupa o noapte linistita de somn.

-Da, scumpule..ii spun, tragandu-l langa mine in pat si imbratisandu-l.

-Mi-e foame, mami.

-Tie mereu ti-e foame! chicotesc eu, mai apoi ridicandu-ma.

Imi iau un halat peste pijamale si cobor jos, tinandu-l pe Matti in brate. Il las pe un scaun si ma pun in genunchi, fiind la acelasi nivel cu el.

-Ia zi, ce vrea printisorul sa pape in dimineata aceasta?

-Vleau...hmm... Cioco.

-Nu, puiule, o sa te doara burtica daca papi ciocolata asa de dimineata. In plus, tie iti trebuie ceva mai consistent ca sa cresti mare.

-Asa ca unchiul Aiden?

-Mai mare.

-Dal daca o sa clesc mai male decat unchiul Aiden o sa te stlivesc cand te voi lua in blate! rade el, gandindu-se probabil cat de mare va fi.

-Oh, satenul meu mic! O sa-ti fac un sandwich, e bine asa?

-Da. Eu melg sa-l tlezesc pe unchiul Aiden. Sti unde e fluielasul meu?

-Nu, nu, nu. Ultima data cand l-ai trezit pe Aiden cu fluierasul m-am speriat si eu si unchiul tau.

-Dal a fost asa amuzant. Of, atunci ma duc sa sal pe el pana deschide ochii.

Rad cand il vad chinuindu-se sa urce scarile si deja mi-l inchipui sarind pe Aiden ca sa-l trezeasca. La cat de bine ii stiu pe amandoi, sigur vor rade apoi o sa inceapa sa se invarta prin camera.

*

Il imbrac frumos pe Matteo si il iau de mana, iesind cu el afara.

-Sunteti gata sa mergem in parc? ne intampina Aiden imediat cum ne vede.

-Da. Uite, unchiule, mami mi-a dat palul cu gel de la tine.

-Oh, brotacelule. Ai crescut si tu! ii spune Aiden, aruncandu-l in aer.

-Eu nu sunt blotacel. Eu sunt balbat.

-Un barbat stie sa zica 'r'! rade Aiden de el.

-Si eu stiu. 'l'.

Eu si Aiden radem de incercarile lui esuate de a pronunta aceasta litera, iar eu il iau de mana, mergand spre parcul din apropiere. Imediat cum Matteo vede ceilalti copii jucandu-se fuge si el la leagane, intalnindu-se cu 'vechiul' sau prieten, Bredley. Aiden pleaca, spunandu-mi ca are ceva de facut impreuna cu prietenii lui iar eu merg la Anna, vecina mea si tot odata mama lui Bredley.

Perspectiva lui Federico

-Deci, sa-nteleg mai bine. Mi-ati vandut casa? tip la mama si Isabelle cand aflu vestea.

-Cam asa, dar nu te panica. L-am pus pe unul dintre angajatii tatei sa se ocupe de asta si a gasit cateva case dragute unde ai putea sa stai! replica Isabelle zambareata.

-Vreau sa ma mut in Anglia.

-Ce? Federico, Anglia e peste ocean, nu poti pleca din America.

-Si de ce nu, mama? ii raspund nervos, abtinandu-ma sa nu zic ceva neortodox.

-Oh, nu, nimic. Doar ca...vei fi atat de departe de noi.

-Oh, pe bune, lasati teatrul. Abia daca va intereseaza daca traiesc si tocmai acum vi s-a starnit interesul fata de mine?! Nu-mi, spuneti-i menajerei sa-mi faca bagajele cat timp eu caut un zbor cat mai curand spre Anglia.

Insfarsit plec. Stiam ca va trebui sa ma mut din casa aia fiindca tata vrea sa o transforme intr-un cuafor pentru Isabelle dar nu stiam ca mi-au vandut casa din Bruklin. Insa se pare ca a fost un lucru bun, in sfarsit am puterea sa plec din orasul asta, orasul in care mi-am petrecut atatia ani incercand sa o caut. Imi e atat de dor de tine, iubito, dar promit ca am sa te uit cum ai facut-o si tu.

Pam-pam. Si....am postat, cu greu, dar am postat. Da-ti un vot daca va place si spuneti intr-un comentariu ce credeti despre decizia lui Fede si a Rossei.

(Dedicatie: MihaellaManole, multumesc inca odata ca m-ai rugat sa postez continuarea. Te pup!)