Thoughts

Cine eşti?

Mi-am petrecut atât de mult timp încercând să răspund la această întrebare. Cine sunt?
Ajunsesem, la un moment dat, să mă consider pierdută. Nu mai știam cine sunt, ce fac, ce scop are existența mea.. dar nu trecem cu toții prin aceste faze? Nu ne pierdem cu toții esența pe parcursul vieții?
Atunci încercăm să ne regăsim. Ne căutam necontenit, zi şi noapte, dar nici măcar nu știm de unde să începem. Unde ne putem găsi? Unde trebuie să ne căutam? Mulți își irosesc ani întregi încercând să găsească acel loc.
Nu o vor face niciodată. Vor căuta o viață întreagă ceea ce ar vedea dacă şi-ar acorda mai multă atenție.
Ne îndepărtăm atât de mult de noi înșine în procesul acesta de căutare..de ce?
Poate că nici nu ne adresăm corect întrebarea. Poate că nu ar trebui să fie "cine sunt?", ci "ce mă definește?". "E o prostie", ar spune unii. Poate.
Aici intervine societatea în care trăim, căci, dintr-o simplă privire superficială, suntem catalogați de ea. Ni se va spune că ne definesc niște numere. Astfel, noi suntem notele pe care le luăm, înălțimea și kilogramele pe care le avem, numărul de like-uri și comentarii la poze, al prietenilor virtuali etc.
Nu.
Societatea are acest minunat dar de a ne îndobitoci, de a ne impune anumite standarde, de a ne opri în limite, de a ne prezenta modele "perfecte". Doar la suprafață. În interior, lucrurile nu sunt chiar atât de roz. Vom încerca să atingem acele standarde în speranța de a ne găsi, crezând că așa ar trebui să fim. Să fim ce? Niște copii? Nu ne vom pierde atunci și mai mult, nu ne vom îndepărta de noi înșine?
Suntem unici. De ce încercăm să fim la fel?
Cred că în viață trebuie să ne creăm. Atunci, ne vom regăsi în lucrurile pe care le creăm, căci știm unde să ne căutam. Nu are sens?
Creează în jurul tău o lume ce te face fericit. Te vei regăsi atunci în toate acele lucruri mărunte din jurul tău. Atunci vei știi cine ești.
Tu ești zâmbetul acela sincer și larg pe care îl porți când ești alături de cei pe care îi iubești. Tu ești sentimentul acela de nerăbdare pe care îl ai când ai pus mâna pe o carte bună și nu te poți opri din citit. Tu ești ușurarea pe care o simți când, după o zi de rahat, te uiți la serialul preferat. Tu ești personajul tău preferat, dezamăgirea pe care o simți când greșești, ambiția de care dai dovadă când vrei să obții un lucru cu orice preț. Tu ești acel lucru. Tu ești viitorul la care aspiri, parfumul pe care îl adori, amintirile tale, citatele preferate, râsul acela nebun, când te doare și burta; eşti nopțile pe care le petreci treaz și diminețile somnoroase. Tu ești lacrimile de fericire sau de tristețe ce-ți şiroiesc pe obraji; ești durerea pe care o simți când ți se sfărâmă inima; tu ești fluturaşii din stomac când vezi pe acel cineva, cafeaua sau ceaiul de dimineață, culoarea preferată; ești ura și rușinea pe care o simți.
Tu ești fiecare decizie pe care o iei, fiecare gând ce îți trece prin minte, fiecare stare pe care o ai. Ești ceea ce creezi, simți, faci, ceea ce trăiești și ce atragi în jurul tău.
Cărțile, filmele, muzica pe care o asculți, orice citeşti, auzi, simți, înveți, iubești, urăști..te definesc. Nimic altceva.
Ești totul și nimic în același timp.