Și ce mai fac? Pe-aici, mă lupt
Cu amintirea de-altădată
A unui om, ce sincer, l-am crezut
A fi, o fată minunată!
De-ntrebi, ei bine, am să-ți răspund
"În lipsa ta nu-i tocmai bine",
Și sentimentele-mi ascund,
În versuri așezate pe hârtie.
Ascund în vorbele "sunt bine"
Speranța, poate, că-ntr-o zi,
În tine acel "mi-e dor de tine"
Pe nesimțite, voi trezi.
De nu, măcar am încercat
Ca să te-nvaț ce e iubirea,
Rămâi, cu-oricare "celălalt"
Căci știu, la el ți-e amăgirea.
Incă-o-ncercare? Nu, mulțumesc!
M-am săturat, ca lipsa-ți să mă doară
Ajunge-atât, "naiv, copilăresc"
Te-am căutat, pentru ultima oară!
