Într-o zi la magazinul subway la care lucram era mare plictiseala dar afara era frumos abea intrasem la munca si deodata intra primul client.
Era un om care arata de parca venea din anii 80,cu chelie pe mijlocul capului,cu cateva firicele negre pe marginea capuliu si ochelari de aceeasi culoare.
Ajunge in fata mea si il intampin cu un buna,obisnuitul bine ati venit si ce ati dori.
Se gandi ceva vreme si insfarsit şi-a ales un sandvish.
Il alesese de parca era ultima sa masa...
Il mancase cu atata pofta ca imi facea si mie.
Dupa ce a terminat a venit spre mine si mi-a mulţumit si mi-a cerut o foaie si un pix.Dupa ce scrise ceva pe acea foaie mi-o aduse cu tot cu banii pentru sandvish,iar atunci imi stranse mana mea cu ambele ale lui si imi spune:
-Sa nu citesti asta pana nu esti singur!
Şi imi lasa hartia mototolită in mana si plecase fericit.
Atunci iesise si o luase in strada intre toate masinile iar o masina de viteza la izbit ducandu-i bucati din corp la 200 de metri distanta.
Atunci eu deschid hartia mototolită si citesc:
-,,Regret lucrurile pe care le-am facut si îi cer iertare Tatalui ca fac acest gest si sper ca dupa ce mor sa existe o viata mai buna acolo unde ma duc sau macar sa il binecuvanteze Tatal pe acest baiat care mi-a respectat cerinţele "incheind citatul.Rămân incremenit si scap foaia pe jos.
Asa se pare ca acest om nu mai vroia sa mai traiasca si si-a curmat suferinta chiar in fata mea cu o viteza incredibila lovit de o masina.
