[Perspectiva lui Isaac]
De ceva timp e mereu în visele mele.. o străină. O străină cu chip de înger. E frumoasă; cenușiul din ochii ei mă calmează. Inocența ei e unică și asta mă enervează. Sunt multe fete în New York, niciuna nu e ea, majoritatea sunt snoabe și au impresia că le plac, doar au impresia.
Fiecare vis se termină la fel: În întunericul din inima mea, stă îngerul meu păzitor cu o lacrimă curgându-i din ochiul drept și o aripă ruptă..pare dezamăgită.
Când mă trezesc mă simt singur, în vise pare așa reală și totuși nu e aici. Singura fărâmă de iubire din inima mea e ea.. Cum pot iubi o persoană care nu există? Sau mai bine zis, cum pot iubi?! Îmi vine să vomit când îmi aud gândurile.
Dar o vreau. Să fie doar a mea, s-o pot proteja.
Ar trebui să mă prezint? Da, am uitat. Nu mă așteptam la asta. Mama s-a gândit să-mi pună numele Isaac. Isaac Winchester. Am părul castaniu și ochii verzi. Apar câteva tatuaje pe corpul meu, printre care un Z pe degetul inelar. L-am văzut la ea, în vis.. Tind cu ardoare să cred că înnebunesc pentru că sunt îndrăgostit. Și mai ales îndrăgostit de ea, o fată care nu există. Dacă ați vedea-o, v-ați îndrăgosti și voi. Ah,cum să uit, am și un leu, îl cheamă King, e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.
În fine, azi trebuie sa mă duc la NYU.. oi fi eu rece, dur și rău, dar am de gând să fac ceva cu viața mea. Sunt în primul an dar nu e nimic așa excitant. Cunosc aproape pe toată lumea de aici. Toți se dau îngeri în fața părinților dar seara dărâmă cluburile. Niște ratați.
Îmi fac un duș, mă îmbrac repede cu o pereche de blugi negri, o cămașă albastră și o pereche de bocanci și ies din casă, lăsându-l pe King în loc sigur. Țin prea mult la el. Când era la Zoo îl vizitam în fiecare zi. Apoi, văzând cât de supărat e acolo, l-am luat acasă... da, am șters înregistrările și am scăpat.
Urc în Range Rover-ul meu negru, da, tot furat e, și plec spre universitate.
Când ajung, toul e așa vesel încât mă ia cu rău. Mă întâlnesc cu Jace, cel mai bun prieten al meu și mergem spre scena unde se țineau prostiile alea de început.
După lungi discursuri inutile, un tur plictisitor prin campus și multe fete care îmi făceau cu ochiul, plec plictisit cu Jace să fumăm o țigară, apoi ne odihnim, ca diseară să fim în formă pentru marea lovitură.
Ajuns acasă, mă joc puțin cu King și adorm.
《Te rog, Ice, nu.. nu e bine dacă te duci acolo în seara asta!》
E ea, Doamne. De obicei îmi apare doar noaptea în vise. Tenul ei puțin bronzat e transpirat și trage de mine cu mâinile ei mici. E îmbrăcată în aceeași rochie albă. Pare îngrijorată. Câteodată mi se pare că e un înger păzitor, dar nu cred în așa ceva. Probabil e de la droguri.
Din păcate mă trezește telefonul. Mă ridic enervat din pat și răspund.
-Mda, ce vrei? Spun nervos
-Ice, omule, e 9, la cât ne întâlnim pentru spargere?
-Îh, vino la mine în 30 de minute. Răspund plictisit
-Ok, frate, ne auzim.
-Da, ok.
Închid și mă duc să mă îmbrac în ceva negru. Îl snopesc din bătaie pe prostul de Jace dacă nu e ceva bun în seara asta. În timp ce mă spăl pe dinți, îmi aduc aminte visul, mi-a zis să nu mă duc în seara asta, dar am nevoie de bani.
Între timp îl aud pe King cum aleargă grăbit spre ușa; probabil a venit J.
-Așteaptă! urlu la el.
-Bine, Ice.
Îmi iau un hanorac negru și ies din casă.
-Omule, o să-ți placă ce am găsit în seara asta. Nu sunt bani, e iarbă. Îmi zice el în timp ce pun o frână bruscă.
-J, de unde dracu' luam noi iarba aia?
-Mafia italiană . În seara ăsta descărca un trabant.
-Ești prost? Nu suntem chiar așa pregătiți ca sa înfruntă mafia din IT.
-E vorba de multi bani, Ice, plus că nu ne-am mai distrat de mult timp, plus că tu conduci mafia newyorkeză acum.
-Dacă ne prind, te omor eu înaintea lor! Boule. Ei sunt mai mulți .
-Și noua ne trebuie marfă dacă vrem să mai meargă toata treaba asta cu mafia.
-Taci, aproape am ajuns.
Parchez mașina puțin mai departe de sediul mafiei rivale. Înainte să cobor din mașină îmi iau un cuțit de sub scaunul lui Jace și un pistol de sub bancheta din spate. J e înarmat așa că o luăm încet pe o străduță întunecată până ce ajungem în fața unei clădiri părăsite. O luăm prin spate, căutând un loc de ascuns până ce ajunge trabantul. Ne urcăm undeva pe clădire. Din spate se aud niște pași. Mă uit spre prostul de Jace și el rânjește.
-I-am chemat și pe ceilalți ca să ne ajute.
-Nu crezi că o să ieșim în evidență? Spun eu răutăcios
-Ice, frate, nu-i timp de asta. A ajuns marfa. Îmi zgârie creierul cu vocea lui insuportabilă chiar George. El nu mă suportă și nici eu pe el. Fosta lui prietenă îmi făcea ochi dulci la o și petrecere, eram drogat și m-am culcat cu ea. Mare chestie. Shit happens. Treci peste, dobitocule.
În timp ce italienii intră în depozit, cobor încet de pe clădire făcându-le semn celorlalți să rămână acolo.
Ajung după trabant și văd ca nu e nimeni la șofer. Cheile erau în contact în schimb porțile mari erau închise. Mă întorc la băieți și le spun sa plece de acolo și sa mă aștept dincolo de proprietatea lor.
-Jace, când vezi că eu urc în mașină, tu deschizi porțile mari și stai lângă ceilalți. Am o idee.
-Ok, omule, dar ai grijă, ok? Te iubesc frate!!! Și își pune dramatic mâna pe inimă, urmându-i gestul. Nu sunt mereu așa nasol.
Urc în trabant și aud porțile deschizându-se și capul negru al lui J după ele.
Bag cheia în contact și pornesc motorul. Întorc mașină și ies pe porți cât de încet pot. Le deschid băieților portiera și intră înghesuiți lângă mine. Opresc atunci când trecem pe lângă mașina mea și îi cedez lui Nathan locul șoferului. Doar nu era să-mi las mașina acolo doar pentru niște iarbă.
Urc repede în mașină mea și în mai puțin de 5 secunde ajung la 120 la oră. În 15 minute sunt acasă, îmi Parchez mașina în fața casei și iau numerele false de înmatriculare și le pun la loc pe ale mele. Îmi las cuțitul de unde l-am luat și plec în curtea din spate pentru a descărca marfa...
Împart marfa în mod oarecum egal, eu și J o să vindem mai multă pentru că meritul e mai mult al nostru. Restul se duc sa sărbătorească insistând să mă duc și eu cu ei. Le resping oferta și mă duc să o visez pe ea, în semn de victorie.
