Am 16 ani,sunt bruneta si am ochii caprui, ma cheamă Andrada, dar prieteni îmi spun Andra si prin prieteni ma refer la frate-miu . Cu toate ca nici el nu prea vorbeste cu mine pentru ca e mai mare cu doi ani si e cel mai popular băiat din liceu. Toate fetele se topesc după el. Ok, inteleg, e frumos, e plin de mușchi, are note destul de bune, dar in rest nu are nimic special.
Părinți mei nu ma prea plac. Spun de fiecare data ca eu sunt o greseala si ca nu le aduc nimic si nici nu o voi face doar Kevin ( fratele meu) e un copil care o sa facă milioane si eu..... eu nu o sa le aduc nimic si nu trebuia sa fiu aici. Nu am prieteni si nici nu am o familie care sa ma iubească.........practic nu am nimic,... ziua:)
Noaptea nu mai sunt fata aia neajutorat, nu mai sunt fata aia care nu are tupeu, care e un esec, care nu are curaj sa raspunda sau sa meargă pe holurile scoli cu capul sus. Eu noaptea sunt un om care nimeni nu stie cum arată, daca e fata sau baiat/femeie sau bărbat. Noaptea eu sunt acel om care lasa urme pe piste. Eu noaptea sunt UCIGATORUL DE SUFLETE sau doar UCIGATORUL. Eu noaptea particip la curse cu motoare sau masini, sau sunt acel om care ucide oameni cu zâmbetul pe buze si salvează oameni care sunt prinsi de dusmani lor si sunt bătuți, biciuiti etc. Eu salvez doar pe cine vreau si daca nu ii plac sau nu il plac pe omul/oameni respectivi ii las acolo pentru ca majoritatea pe cei care ii salvez sunt de la liceu. Normal ca acei oameni sunt traficanți de droguri sau de alte chiesti de care nu ma prea intereseaza. Desigur ca nici atunci nimeni nu îmi stie identitate pentru că port o mască si îmi port costumul de piele negru, iar daca te uiți la mine nu iti poți dă seama daca sunt fata sau baiat, femeie sau bărbat.
Desigur ca majoritatea oamenilor cred ca eu sunt un bărbat inerte 20-24 de ani si ca sunt plina de tatuaje. Alți cred ca am 18-19 ani si ca port masca pentru ca am o problema la fata sau ceva de genu.
Ma trezesc nervoasă pe alarma de la telefon care sună de vero 7 minute. E ce sa fac tre sa pun alarma timp de 10 minute ca altfel eu nu ma trezesc. As arunca telefonul in perete si l-asi sparge in mii de bucățele, dar asta inseamna ca trebuie sa îmi iau alt telefon si e prea mult de munca.
Ma ridic lenesă din pat si ma târăsc pana in baie pentru a îmi face rutina de dimineata.
După ce termin ies din baie cu un prosop pe mine si ma duc in fata dulapului pentru a-mi hainele, adica : un tricou albastru aproape închis la culoare si niste blugi galbeni. Urăsc sa ma îmbrac colorat, dar o tocilara ca mine nu se îmbracă in negru si schimbarea asta a mea bruscă de la haine colorate la haine negre ar atrage intrebari si priviri asupra mea. De parca nu sunt deja priviri asupra mea.
Urăsc faptul ca nu pot ripostă ziua, ca nu ma pot apara, ca nu pot sa merg mândră cu capul in sus. Uneori am senzația ca mască aia imi da curaj si putere la fel ca si noaptea. Noaptea simt ca pot face orice îmi doresc. Poate ca UCIGATORUL poate asta, dar nu si eu. Eu sunt o lasa. Parca sunt doua persoane în mine. De ce UCIGATORUL nu poate sa iasă la suprafata si ziua nu numai noaptea?
Ies din camera si cobor scările. A....Da am uitat sa va spun ca locuiesc intr-o casa cu doua etaje. O casa de fițe pe care numai părinți mei si-o puteau permite deoarece sunt milionari...in fine. Când ajung in bucătărie îmi vad toata familia luând micul-dejun împreună, iar pe mine nu m-au trezit ca sa iau si eu cu iei împreună. Ca deobicei. Nimic nou pentru mine. Tipic lor.
-Buna dimineata!spun eu, dar nu îmi răspunde nici unul dintre ei. Kevin si-a dat ochi peste cap cand m-a vazut, iar mama si tata m-au ignorat.
Iau un mar si ies din bucătărie mergând spre hol pentru a ma incalta cu conversi mei negri, îmi iau geanta si cand vreau sa ies pe usa o aud pe mama dpunându-i lui Kevin:
-Dragule, daca mai stai mult la masa o sa intarzi la scoala!
La auzul acestor cuvinte Kevin sare de pe scaun si ma împinge ca sa iasă el primul pe usa.
-Kevin, ma iei si pe mine cu masina pentru ca mai sunt 8 minute si se suna si eu o sa întârzi?
-I-a autobuzul!spune si urca in masina pornind motorul si plecând.
-Halal frate mai am si eu! Spun pentru mine.
Asa am ajuns sa alerg pentru a ajunge la stația de autobuz. Spre norocul meu autobuzul era încă acolo. Când am vrut sa urc usile s-au inchis si autobusul a plecat.
-Cineva isi bate joc de mine!spun aproape tinand.
Am inceput sa alerg pentru ca liceul era in cealaltă parte a L.A-ului. Probabil va întrebati de ce nu merg cu masina la scoala, deoarece o tocilara ca mine nu are permis de conducere.
Mai aveam patru străzi pana la liceu si ploaia deja începuse si se si sunase de sapte minute....Da nu o sa mai merg la prima ora si asta inseamna ca am chiulit pentru prima data. Sa zis cu prezența mea perfecta. Asta e.
Am inceput sa fug cat ma țineau picioarele pentru ca ploua din ce in ce mai tare si eu eram deja toata udă.
Când am intrat in scoala holurile erau goale. Normal cum altcumva puteau fi? Se sunase deja de 20 de minute.
Am mers la dulapul meu si am scos din el alte haine. Acestea fiind o perechie de blugi stramti negru si un tricou alb cu un craniu negru. Da, stiu, sa spus ca nu ma îmbrac in haine de genul asta, dar astea erau in caz ca dupa ce termin orele si părinți mei întâmplător adorm fix cand ajung eu acasă si rămân blocată pe dinafara, iar eu trebuie sa merg pe afara cu amici mei. Adică sa merg singura la "plimbare".
Hei! E prima mea carte si sper sa va placă. Scuza pentru greseli si scrieti pareri
