Mă aflu în maşină împreună cu fratele meu Alessio şi mama şi tatăl meu îndreptându-ne spre casa de vacanţă din Seattle.
-Klara, te simţi bine? Mă întreabă mama vizibil îngrijorată.
-Nu prea mama. Micuţul Augustin dă din picioruşe şi mă doare. Spun punându-mi o mână pe burtica mea.
-Vreau să simt! Exclamă bucuros Alessio punând mâna pe burtică. -Aww, cum se simte. spune tot el.
-Alessio, ai mai vorbit cu Armand?
-Nu.
-E un nenorocit ! Exclamă tata vizibil nervos. Dragă, de ce nu mai lăsat să îl omor atunci când i-a spus Klarei să renunţe la copil?
-Credeam că se va răzgândi. Spune mama puţin tristă.
-Maa, urgent! Mi s-a rupt apa!
-Ţie ţi-e sete? Întreabă fratele meu nedumerit.
-Nasc, prostule!
-Iubito, imediat ajungem la spital!
Cu aceste spuse în cel puţin 5 minute am ajuns în faţa maternităţii.
-Doctore, fica mea naşte! Strigă tata la un doctor.
-Aduceţi o targă urgent pentru graviduţă! Stiga doctorul.
~după câteva ore de chin ~
În sfârşit îmi ţin puiul în braţe. E leit tatăl său. Are ochii de un albastru mirific şi puţin păr în cap . Are trăsăturile lui. Fiind prea atentă la Augustin nu am observat că cineva a intrat în cameră. Când ridic capul împietresc. Nu pot să cred că a venit.
-Ce mama pisicilor vecinului meu cauţi aici? Strig pe el.
-Am venit să îmi văd fiul . Îmi spune Armand luând o postură degajată.
-Acest copil nu mai e al tău! Din momentul în care mi-ai spus să îl avortez tu nu mai faci parte din viaţa noastră!
-Am greşit okey? Nu ştiu ce să fac! Mi'e frică! Gata am spus-o! Nu ştiu să schimb scutece, să îl hrănesc! Nu ştiu nimic! Dar pentru tine aş face ori ce să nu te mai pierd! Te iubesc copilă! Ai tu doar 18 ani dar, spune scoţând o cutiuţa în formă de inimioară şi punându-se în genunchi, tu eşti mama copilului meu şi te iubesc! Din prima clipă în care te'am văzut în curtea liceului am ştiut că îmi vei aparţine! Te iubesc nespus de mult şi cu aceste spunse, spune deschizând cutiuţa şi în ea ivindu-se un inel superb, tu Klara Marshall ai dori să devi viitoare doamnă Dark?
-Da,da,da! De o mie de ori da! Spun atât de bucuroasă şi îl privesc cum îmi pune inelul pe deget.
-Ai auzit micuțule ? A spus da! Spune către băieţelul din braţele mele iar acesta a zambit.
Uşa s-a auzit şi pe ea a intrat părinţi mei şi Alessio.
-A acceptat! Le spune Armand
-Uraaa! Strigă toţi .
-Mama, Augustin a zâmbit! Spun către mama cu lacrimi în ochi.
-Iubito, îți amintești ce ţi-am spus despre asta?
-Nu.
-Când un bebeluş râde un îngeraş se naşte.
-Awww.
-Iar acesta îi va fi îngerul său păzitor.
-Dublu aww.
