Dincolo de suflet

Prolog

-Te rog, pleacă, lasă-mă, te rog nu-mi fă rău!!spun eu disperată și cu ultimele puteri, îl strâng de mână, apoi mi se închid ochii.

Mă trezesc alaturi de lumina palidă a dimineţii ce își face apariţia prin crăpăturile de la jaluzele, deschizând ușor ochii, realizez că am leșinat din cauza șocului produs, de cele două matahale care m-au bruscat ziua precedentă.Mă uit împrejur și observ că sunt legată, într-un colţ al unei camere mari și luxoasă.Încerc să îmi amitesc cum arătau cei ce m-au atacat.
Și dintr-o dată prin ușa ușor crăpată, își face apariţia un bărbat arătos, cu părul șaten, cu ochii ca ai unui smarald și îmbrăcat cu o jachetă neagră din piele,un tricou puţin larg și niște blugi gri deschis și abia acum observ un corp bine lucrat. Dacă acesta nu ar fi fost atacatorul meu, mi-ar fi plăcut să ies la o întâlnire cu el.

Privește camera și când mă zărește face ochii mari precum două cepe și cască gura uluit.Mă analizează puţin apoi mă ajută să scap din acele funii care, deja îmi făcuse o rană destul de frumușică, mai ales la închieieturi.Oare de ce se uită așa la mine? Sunt vre-o fantomă sau ce?

Oare nu e el, unul din acei atacatori?....Presupun că urma să aflu , deoarece în face curaj să vorbească.

-Cine ești și cauţi aici?întreabă el supărat pentru că îi încalcam intimitatea.

-Eu...am..fost..și din nou leșin.

Mă trezesc într-un pat moale, învelită cu o pilotă subţirică și apare el,jur că e un înger, oare dacă nu m-a atacat el, cine ar fi făcut așa ceva?Desigur sunt o persoană care nu are venituri stabile..

-Bună,cum te mai simţi?Ai leșinat și te-am prins în braţe și te-am adus în camera mea,apropo eu sunt Brandon Simson.spune el și pur și simplu rămân blocată la acele cuvinte, care tocmai i-au iesit pe gură.

-Îţi mulţumesc din tot sufletul,spun eu răsufluând ușurată că am fost pe mâini bune.

Îmi întinde o cană de ceai de tei,beau puţin din ea și simt mireazma îmbietoare.Suspin gândindu-mă că mi-am pierdut locul de muncă. Eram o fată destul de draguţă, cred, cu parul roșcat, ochii negri și puţin cam pitică, pentru varsta mea, urma sa împlinesc în curând vârsta de 22 de ani, sunt anul 3 la facultatea Heterfiled. Una dintre cele mai bune facultăţi, muncesc pentru a rămâne aici la facultate, deoarece bunica mea nu are bani să-mi finanţeze studiile. Parinţii mei au murit, nu îmi amintesc prea multe în legatură cu ei, bunica refuză să-mi povestească de asta.

Bunica!?!?!!? Cum am putut uita de ea?? Oare cum se simte? Probabil își face griji...

-Aș vrea să știu ce ai păţit, desigur dacă nu te deranjează acest subiect, rostește salvatorul din faţa mea.

-În primul rând, mă numesc Alice Jonson.Nici nu știu de unde să încep, am fost agresată de doi tâlhari și adusă aici.Apoi m-ai găsit tu în dimineaţa asta, nu știu cum am ajuns aici, dar bunica mea își face griji...și câteva lacrimi se preling pe obrajii mei...Aș vrea să merg acasă și să știu că totul este bine..

-Păi cu asta te pot ajuta, am un garaj jos cu câteva mașini, am putea să mergem să îţi iei ceva din mall și apoi să te duc acasă, zâmbește el șarmant, iar eu îmi doream să îi șterg acea figură idioată cu un pumn.

Dar ne având de ales am acceptat.Ma dus prima oară la mall și m-a dus în cel mai scump magazin. În scurt timp parcă eram una din modelele alea de la Tv, deoarece domnul bogataș s-a decis că gusturile mele în materie de haine, nu sunt bune. Într-un bun sfârșit, s-a decis asupra unor haine.Arunc o privire în oglindă.

Wow ..?Nu mă mai recunosc. Cine ești tu și ce ai făcut cu Alice?

Nu mă mai recunoșteam după schimbarea făcută, apoi el s-a dus să platească pentru hainele pe care nu cred că aș fi putut să le cumpar nici dupa un an de muncă.Așadar ne îndreptăm spre parcare unde desigur, acolo ne astepta una din mașinile lui.S-a pus la volan și m-a așteptat să intru în mașină.Așadar l-am îndrumat spre locuinţa mea sau defapt casa bunicii mele, cartierul unde locuiam nu era asa luxuriant faţă de acela unde stătea Brandon, era unul dintre cele mai sărăcăcioase cartiere.M-a lăsat la ușa casei și după o ședinţă de luat la revedere și făcut cu mâna.Intru în casă, unde o văd pe bunica, o femeie ,pe faţa ei se putea vedea cum anii ce au trecut, nu au fost blânzi cu ea,în jur de 80 de ani, bunica Mell, asa cum îmi place mie să îi spun, încă rezista problemelor și bolilor pe care ea le avea.

-Ce faci, fetiţa mami?Unde ai fost atâta timp? Mi-am făcut atâtea griji,îi puteam citi îngrijorarea pe chip.

Desigur nu îi puteam spune adevărul, ar fi și mai suparată din vina mea.

-Am stat mai mult la muncă, a fost nevoie de tot personalul pentru a face faţă clienţilor, acum obosită după ziua de azi mă trântesc în pat, mâine va trebui să merg la facultate, v-a trebui să îmi iau orarul de la secretariat și să îmi caut un nou job.

Adorm și încerc să uit de grijile care mă tot apasau.Am reușit să adorm într-un bun sfârșit pe la ora 3 dimineaţa.