Dreptate

E tristețe,Doamne, e tristețe...
Și e ură multă și-i păcat
Sunt multe lacrimi pe-un pământ uitat
Cel ce-n trecut era plin de frumusețe.

Au fost și zile bune,
Dar...de mult uitate
De când poartă necurații cunune
Toate bucuriile ne-au fost spălate.

Nici cântul de păsări nu mai este cânt
De când avem stăpân mereu flămând!
Și nici pâinea nu mai are gust de pâine
De când ne hrănește doar cu promisiuni ca pe un câine!

De s-ar întoarce-aici un Ștefan-Vodă,
Sau chiar un Țepeș crud și înțepat!
Ne-ar întoarce înapoi acest pământ uitat
Și-am cânta din nou de bucurie odă.

Dar visele și ele-odată mor,
Și speranța e demult pierdută,
Mai luptă înc-acest popor
Gândindu-se că minunea poate fi înfăptuită.

Ne e dor de zile bune,
Ne e dor de pace...
Vrem să nu mai poarte necurații cunune!
Ne vrem țara așa cum ne place!

Unde e dreptatea
Justiția și sinceritate?
Unde toate sau pierdut
Rămâne a fi un profund necunoscut...

Mulți au luptat
Dar acum poporul a cedat.
S-a lăsat condus de niște hoți,
Fraților de ce tăcem cu toți?!

Nu ne place adevărul?!
O viață-ntreagă o ducem în minciună,
Ne pierdem până și viitorul
Lăsând  necuratul purtând cunună!

Adevăr și demnitate!
Pace și dreptate!
Să se facă-n țară carte!
Și s-avem o viață prosperă mai departe!