"ESTI PE TERITORIUL LUI " sunt singurele cuvinte care o bântuie pe Alice de când a plecat în vacanță la mătușa ei.
O cheie dubioasă duce într-un loc dubios, nimic nu e ceea ce pare...Frica este mai puternică decât orice alt sentiment...frica e pretu...
???:Ai grijă...mai bine stai,nu mai fugii, va fii mai rău ! O sa te prind, și nu vei mai scăpa! E ultima oară când te las!
Un zgomot puternic ma trezește din coșmarul meu.
Mama:Alice, de ce urli? Ce se întâmplă cu tine?
Eu:Am avut un coșmar...
Mama:De o săptămână ai acest "coșmar",spune-mi ce se întâmplă, ce visezi?
Eu:Nimic important...
Mama iasă din cameră îngrijorată. Ce pot să-i spun, nici eu nu-mi aduc aminte ce visez, poate doar ca o persoană care îmi spune ceva de genul "nu vei mai scăpa",și atât. Ma uit la ceas și observ ca este miezul nopții, mereu ma trezesc la ora asta. Nu știu ce e cu mine...oare am nevoie de un psiholog?
Stau și ma tot gândesc apoi adorm la loc. Razele soarelui îmi mângâie ușor chipul. Ma ridic din pat și merg somnoroasa spre baie. Îmi fac un duș apoi ma îmbrac într-o fusta albă și într-un maieu roz.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Ma încalț și cobor jos la fel de somnoroasa. Mama și tata ma așteaptă în bucătărie puțin triști.
Mama:Ți-ai făcut bagajele?
Eu:Da...
Tata:Judy sigur vrea sa meargă cu tine la mătușa Emm?
Eu:Da mi-a spus sa o sun când mergem sa o luăm de acasă...
Tata:Bine, în 20 de minute mergem...
Îmi fac un sandviș și urc în camera mea nepăsătoare. Ma așez la birou și încep sa mănânc. Nu știu de ce dar ma simt groaznic, am un gol în stomac și nu prea aș vrea să merg la mătușa. Ea e mai ciudată, adică e foarte închisă în ea și mereu ascunde ceva. Tot timpul când o privesc în ochii ei ca două safire îmi dau seama ca minte sau îmi ascunde ceva. Iar un mister mai este moartea unchiului meu,părinții mereu ocolesc întrebarea în legătură cu el.
La fel și părinții mei,de când am început sa am coșmaruri ei par tot mai îngrijorați, sper doar sa nu ma trimită la psiholog.
Iau oglinda de pe masă și îmi privesc reflecția. Părul meu buclat și negru precum cărbunele este puțin ciufulit iar ochii mei albaștrii ca cerul sunt foarte obosiți, adevărul e ca adorm foarte greu de când am acele coșmaruri.
Dintr-o dată oglinda se sparge brusc și se aude un sunet groaznic apoi se lasă o liniște mormântala. Îmi iau bagajele repede și cobor jos. Eu sunt Alice Adams și am 14 ani, sunt o fată foarte ciudată, sunt ciudată de când eram mică...
Eu:Gata putem pleca?
Mama:Mai întâi sun-o pe Judy...
Eu:Bine...
Telefonul meu e sus, în camera ororii...Urc pe scări ușor și intru în cameră. Îmi iau telefonul de pe masă iar când îl deschid, introduc parola dar pe el se afla o poză cu mine dormind. Cred ca mi-a făcut-o mama aseară, dar ea nu-mi știe parola.
