ROGVAIV

Prolog

Cine ar fi crezut că puţină culoare ne poate distruge?

Singura sursă de lumină aflată în încăperea veche şi murdară , era o rază timidă de soare care îi mângâia cu blândeţe chipul ce purta amprenta chinuirii sale.

În colţul camerei, o măsuţă din lemn scrijelită şi desenată de toţi damnaţii care s-au aflat acolo înaintea sa.În celălalt colţ,nimic. În mijloc,un trup slab se sprijinea de patul înfiorător de tare şi incomod.

Obscuritatea camerei îl înghitea încet, iar el pleca cu aceasta, înnebunit de aceeaşi întrebare care îl macina mereu: Unde este ea?

O picătură de transpiraţie se prelingea pe fruntea sa lată şi ridată,care nu făcea decât să-i ascundă vârsta adevărată. Dar ochii îl trădau. Verzi. Atât de verzi încât launtrurile ei se zgâlţâiau de fiecare dată când îi vedea.Ochii aceia străluceau de inteligenţă, de bunătate, de iubire. De iubire pentru ea. Dar dacă ea nu privea ochii aceia, cine avea să le ştie vreodată frumuseţea? Doar ea îl putea privi cu adevărat.

Dar acum erau goi,privind în depărtare, trişti.

Părul său negru şi nespălat îi ajungea până la umeri. Nasul puţin cârn părea a fi învineţit, iar buzele,nu mai erau ca înainte. Nu mai erau curbate în acel zâmbet minunat care îi dezvăluia dinţii strălucitori,nu mai păreau a fi aşa cărnoase ca înainte, nu mai ştiau cum să se mişte din poziţia lor. Erau împietrite pe acel chip palid şi îngândurat.

Erau strânse într-o linie dreapta.

Chipul sau era impasibil, nu lasă să treacă nimic de el. Aşa era şi înainte. Chinurile prin care fusese nevoit să treacă nu schimbaseră şi acest lucru la el.

Dar totuşi, exista un moment pe această lume, în care totul se schimbă, o fiinţă pe acest pământ, care producea această schimbare. Ştiuse mereu cum. Doar la vederea ei, acel chip impenetrabil dispărea, iar buzele învăţau din nou să se joace. Ochii străluceau din nou, iar inima ii tresalta. Cât de mult şi-ar fi dorit el să fie lângă ea. Cât de mult şi-ar fi dorit el să o poată iubi din nou aşa cum îşi dorea el, fără să fie judecat. Cât de mult şi-ar fi dorit el să o poată strânge în braţe, în timp ce îi mărturiseşte iubirea pentru ea.

Îşi amintea totul. Cum se întâlniseră, cum s-au îndrăgostit, cum au fost despărţiţi.